– la bar, dupa ce s-au calmat apele dupa zarva iscata in timpul petrecerii din prima zi-
– O stii p'asta? De ce intra un caine intr-un bar...?
Oaia se opri la auzul vocii subtiri.
– ...pentru ca cineva a lasat usa deschisa...
Era Negrila.
Iar se tin de sotii!!!
Negrila si Micutu au facut sa se rastoarne tunul cu apa si sa se declanseze fix spre oaie.
Uda din cap pana in picioare, oaia voia acum sa se retraga dupa toata
tevatura cu Turbatu' si fetele sale.
– Sau p'asta? Cum face o oaie cand intra dintr-un bar?
Ce faceau aici?
– Bee-Bee-Bere!
Nu putea sa-i inteleaga..
Cand o stropeau cu apa, cand o salvau,
cand o ascundeau de Turbatu', cand o opreau sa plece.
Ce faceau aici?
Negrila si Micutu' se apropiara de Oaie.
– Cum a fost prima zi de munca? o intrerupse aceeasi voce subtire. Erau Negrila si Micutu' incercand sa repare daunele.
...Am incercat sa-mi fac prieteni si sa ma integrez dar m-am luat cu munca si
cand m-au invitat la Brunch am amanat spunand ca vin la pranz,
dar apoi s-a facut prea seara si era prea tarziu cand mi-am dat seama ca
am sarit peste pranz pierduta fiind in extra activitati,
dar mi-am revenit si am incercat sa ajung aici si cu toate ca am fost retinuta pe drum,
aproape de miezul noptii am reusit sa ajung la bar
unde toata lumea e deja chiauna de la a petrece toata ziua si au uitat de mine
si acum e prea tarziu sa ma duc sa le spun ca am ajuns...
asa ca m-am asezat linistita intr-o parte pana cand niste copile m-au asaltat cu uralele lor de bunavoie, doar pentru a afla ca sunt fetele dusmanului, de care am scapat ca prin urechile acului, ajungand in schimb uda din cap pana in picioare cu apa de ploaie
si inca nu am apucat sa mananc de pranz sau cina ...se gandi Oaia la raspuns,
dar rosti doar:
– Bine. Am inteles ce trebuie sa fac si ma descurc.
– „Am inteles ce trebuie sa fac si ma descurc"...Asa rau huh?! repeta Negrila incercand sa destinda atmosfera. Nu trebuie sa-ti faci griji. Fii relaxata!
– Stii ce aveai de facut in prima zi? intreba Micutu'.
– Sa-mi fac treaba! raspunde oaia mandru.
– Nu!
– Sa muncesc?
– Nu!
– Sa imi termin toate sarcinile?
– Ce ti-a zis Patatu'?
„Uite, o cale usoara de a-ti face prieteni e sa luati masa impreuna. Incearca sa te apropii de ei la pranz" ... isi aminti oaia.
Asta fusese planul.
– Zambeste! Alearga! Distreaza-te! si apoi munceste! Cum poti sa muncesti daca nu esti relaxata? intreba Micutu'.
– Canta! Povesteste! Leveneste! si apoi munceste! Fii relaxata!
– Munca fara distractie nu se poate! Asta e crezul nostru, adauga Micutu'.
– Da...am observat ca asa se fac lucrurile aici! spuse oaia superior.
Relaxarea este dupa munca, cand ajungi acasa!
– Dar aici, esti deja acasa...raspunse Micutu'.
.
.
.
Oaia inghiti in sec la realizarea ca nu avea o casa de care sa apartina si se simtea straina de toti.
– Daca nu esti odihnit cand muncesti, degeaba muncesti, spuse Negrila.
– Stai degeaba ca sa nu muncesti degeaba! adauga Micutu'.
In imaginea caricaturizata a lumii pe care o descriau ei, oaia nu se regasea. Nu era nimic familiar, nimic din ce stia ea sau cu care fusese obisnuita. Ea nu lucra asa!
– Dar nu imi place sa stau degeaba, sublinie oaia.
– ...
– ...
– ...Atunci chiar nu iti place atmosfera de aici, de la bar...continua Negrila.
Oaia tacu.
– Cand a fost ultima data cand te-ai simtit ca acasa?
Oaia tresari.
– Nu stiu! O senzatie incomoda o incerca.
– Sigur a fost un moment cand ai simtit ca esti tu si asta e suficient...insista Negrila.
Pentru mine: cand sperii porumbeii care se strang in mijlocul pietii.
- Si eu cand alerg dupa fluturi, completa Micutu'.
– Un moment in care nu mai conteaza nimeni si nimic...
Cand sar in baltocile cu apa de ploaie. (Negrila)
– Sau cand cantam in cor la luna. (Micutu')
– Si timpul se opreste..
Cand rad impreuna cu fratii mei. (Negrila)
– Cand adorm incolacit langa fratii mei! adauga Micutu'.
Negrila si Micutu' se imbratisara duios.
– Cred ca, spuse oaia timid, ...poate ca atunci cand treceam pe bulevardul cu flori din fata parcului Stejar, in drumul inapoi de la munca la apartament.
– Am o idee! spuse Negrila.
***
La marginea teritoriului lor exista o zona intinsa pe care o patruleaza zilnic: de la marginea lacului pana la primele case ale zonei rezidentiale.
Daca urmezi aleea pana la capat si faci dreapta in spatele debarcaderului abandonat, vei gasi o insula, o zona restrictionata: un parc imens cu locuri de joaca pentru copii si poieni intinse amenajate pentru camping.
Acum e inchis din cauza crizei, insa prin spartura mica din gard poti patrunde inauntru.
Aici au ajuns cei trei: oaia, Negrila si Micutu'.
Lumina lunii mangaia subtil pajistea, copacii, tufisurile, florile.
Adierea vantului ii gadila zulufii lanii usor si mirosul de prospetime al ierbii o invaluia.
Aici se putea simti ca acasa, gandi oaia.
Cei trei se oprira langa un stejar ce se inalta maiestuos cuprinzand toata zarea.
Oaia se aseza implinita. Acum putea sa leneveasca.
Negrila si Micutu' se pusera langa ea, intinzandu-se dupa o zi luuunga, plina de aventuri.
Asa impreuna, au atipit sub adierea linistita a noptii.
– Auzi...de ce au sarit pe tine copilele lui Turbatu'? sopti Micutu'.
***
Nici nu au observat cand au fost inconjurati din toate partile de haita lui Latosu'.
Erau pe teritoriul lor.
Va urma...
CITEȘTI
Oaia Pierduta
AdventureIn oras - metropola, o oaie ramane fara job in vremuri de criza. Angajatorul i-a restructurat postul si a concediat-o pe nedrept. Acum, desi deceptionata si ingrijorata pentru viitorul ei, oaia incerca sa-si gaseasca de munca. Trebuie sa reuseasca!
