Oaia Pierduta

8. Cum oaia e luata de Lupi

Dupa ce reuseste sa fuga de Macelar, oaia singura, bolnava si infricosata, da de o haita de Lupi, care o inconjoara amenintatori.

***

– in parcul de sub pod, aproape de miezul noptii

Cu ultimele puteri, oaia se da treptat inapoi in timp ce mentine contactul vizual cu Lupii:
un dulau cu o ureche ciuntita – liderul , unul cu ochi de bestie si altul masiv cat o namila de urs.
Dulaii o fixau cu privirea amenintator, aratandu-si coltii.
Oaia se intoarce si da sa fuga, insa Ciuntitul se napusteste asupra ei si ...

o da la o parte din calea dubei care urma sa o calce.

***

Parcul era langa o cale ferata, sub un pod. Un loc bun pentru cei care voiau sa cerseasca ziua de la calatorii din gara si noaptea sa se retraga la adapost. Aici se stabilise o haita de caini in urma cu ceva vreme. Erau 15 la numar – zece dulai si cinci femele – cei care isi duceau traiul sub cartierul mizer, marginas.

Gara era locul unde isi castigau traiul.
Aveau o rutina zilnica si treaba mergea bine: calatorii din gara fiind cand binevoitori, cand amenintatori. Insa reuseau sa adune destul cat sa merite sa indure bataile lor. Ba chiar se obisnuisera cu cei care aveau intentii rele si stiau de la inceput sa-i evite. De asta mergeau in grupuri de cate trei la cautat mancare.
Insa de cand cu criza, lucrurile nu mai mergeau asa bine...Calatorii din gara erau din ce in ce mai putini, din ce in ce mai grabiti si tematori de animale.
Asa ca singura sursa de hrana ramasese tomberoaele pe care le verificau in fiecare noapte.

Parcul de sub pod era parte din teritoriul lor si se luptasera pentru el cu o alta haita, asa ca faceau ture constante pentru a mentine granitele domeniului lor. De asta depindea supravietuirea grupului! Parcul era langa un cartier rezidential ceea ce insemna o multime de ghene in care, cu putina dibacie, puteai intra si scotoci dupa comori: resturi de oase, mancare stricata si urme de sosuri din conserve. Toate delicatese!

Trei catei, seful si doi asistenti, erau in patrularea lor regulata cand simtira un miros strain, necunoscut...
Era rost de incaierare!

***

– in parcul de sub pod, aproape de miezul noptii

Oaia se dezmeticeste trantita la pamant, orbita de lumina farurilor unei dube si inconjurata de dusmani.

Soferul vazuse oaia si se indrepta cu masina direct spre ea, insa catelul o impinse inainte sa o calce. Lupii au simtit intentia criminala din ochii soferului.
Era Macelarul!
O gasise din nou!

***

Ciuntitul se rostogoli cu oaia si se lovi la picior, dar se ridica repede, inainte ca Macelarul sa iasa din masina.
Macelarul scoase o bata si pasi amenintator spre oaie.
– Pleaca imediat! spuse Ciuntitul catre oaia inmarmurita de spaima.
Toti trei Lupii incepura sa latre la Macelar si sa-l inconjoare amenintator.
Acesta incepu sa-i loveasca cu bata si facandu-si drum printre ei, catre oaie.
– Fugi! urla Ciuntitul din nou catre ea.
– Sefu' nu cred ca poate sa reactioneze!
– Du-te cu ea! spuse unuia dintre asistenti, facandu-i semn sa plece cu oaia.

Dulaul sef era ranit la picior si nu putea sa fuga. Cel mai singur era sa stea si sa lupte. Namila zacea aruncata intr-o balta de sange pe marginea trotuarului.
Asa ca singurul caine ramas, bestia, infipse coltii in oaie si fugi cu ea lasandu-i pe ceilalti doi in urma.

Macelarul da sa porneasca repede pe urmele ei, insa dulaul il musca de picior.
Sangele tasneste, Macelarul il loveste cu bata, insa cainele incrancenat nu da drumul si isi vara si mai tare coltii.
Macelarul racneste de durere si cade la pamant. Dulaul plin de sange merge repede la prietenul lui si incearca sa-l ridice. Reuseste sa-l trezeasca si se napustesc amandoi la Macelar latrand amenintator.
Acesta se indreapta, tarandu-si piciorul, catre masina si fuge inspaimantat, manat de urletele necontenite ale Lupilor.

***

Astfel, oaia scapa din nou de Macelar, insa este luata de Lupi. Bolnava, singura si infricosata, oaia lesina in timp ce e dusa de dusmani si se pierde in adancul noptii.
Oare ce o astepta pe oaie, intr-o haita de Lupi?

Va urma...