Macelarul este un om respectat in societate.
Mai ales acum, in vremuri de criza, toti conteaza pe capacitatea lui de a produce hrana.
Intreaga comunitate se bazeaza pe afacerea lui.
Afacerea trebuie sa mearga!
Asa ca foloseste orice metode are la dispozitie sa se asigure ca isi satisface clientii.
Cu siguranta nu o sa lase sa-i scape o oaie care i-a venit, credula, direct in Macelarie.
Chiar daca a reusit sa fuga de la interviu,
intr-un final i-a dat de urma si acum,
a prins-o!
***
– la oaie acasa, in holul blocului –
Macelarul prinde oaia cu putere!
Oaia tuseste sange, se zbate si reuseste sa-l loveasca in fata cu copita, suficient incat sa-i slabeasca prinsoarea si sa cada amandoi. Oaia se ridica repede, dezmeticindu-se dupa cazatura si da sa o ia la goana. Drumul in jos ii este blocat insa de Macelar, prabusit in dreptul scarilor, asa ca nu mai are unde sa fuga...
decat in sus,
catre urmatorul etaj.
Este o cursa de viata si de moarte!
Macelarul imediat se ridica si e pe urmele ei, insa cand ajunge la ultimul etaj nu e nici o urma de oaie. Se uita prin toate colturile si bate la toate usile. Un bocanit infundat se aude intr-o parte si mergand intr-acolo deschide usa de la ghena.
Oaia s-a aruncat pe ghena si odata ajunsa jos, se ridica si fuge mancand pamantul
***
Oaia s-a descurcat tot timpul singura. Cand trebuia sa faca o sarcina sau un proiect mereu reusea mai bine singura. Ceilalti o incurcau, o tineau pe loc, o trageau in jos.
Chiar daca totul incepea bine si se intelegeau asupra a ceea ce trebuia facut, treptat ceilalti lasau toata munca pe seama ei, uitau ce au promis, se razgandeau, se retrageau, o dezamageau.
Asa ca a invatat cea mai de pret lectie: totul depinde numai de ea si numai ea are puterea de a face totul bine.
Singura persoana pe care putea sa conteze de la inceput pana la final, era ea insasi.
Nu era usor, dar clar era mai bine decat sa piarda timp cu ceilalti. Si asa, incercand pe cont propriu, fara altii, au inceput sa-i iasa lucrurile din ce in ce mai bine. A inceput sa aiba succes si totul sa fie mai usor.
Asa e cel mai bine!
***
Asa si acum, oaia cu geanta dupa ea, fugea cat o tineau picioarele de Macelar.
A fugit cat a putut, insa din cauza bolii nu putea rezista mult in acelasi ritm, asa ca trebuia sa se gandeasca la o alta strategie.
Se opri din alergat dupa un colt de strada, sa se reculeaga putin.
Gafaind, abia respirand, simtea ca e la capatul puterilor, dar trebuia sa-si adune gandurile.
Unde putea sa mearga? Macelarul era cu siguranta pe urmele ei si nu se putea expune.
Noaptea se lasa si pe strada totul devenea mai rece si mai necunoscut.
Avea febra si abia o mai tineau picioarele. Trebuia sa gaseasca repede un adapost. Nu se putea intoarce si nici inainte nu putea merge.
In iuresul acestei debandade era slabita si i se facuse foame. Toate magazinele erau inchise din cauza crizei si pe strada nu era nici tipenie de om.
Nu avea cui sa ceara ajutorul, nu avea pe cine sa sune si singura ei prietena o tradase...era singura...
Dar oricum, nu avea nevoie de nimeni! Nu avea nevoie de prieteni, daca tot ce faceau era sa o tradeze. Se putea descurca singura! Se va descurca singura, ca de fiecare data! „O sa reusesc singura!" isi zise oaia pornind inainte.
Daca avea sa gaseasca ceva de mancare si sa se si protejeze sa nu fie vazuta, trebuia sa mearga prin locuri ascunse. Isi aminti ca in drum spre interviul pentru Agricultor, trecuse pe langa un cartier obscur...
Era acolo, sub un pod, un loc ascuns, un parc unde putea sa se aseze si sa manance.
„O sa reusesc singura!"
Era la doua statii de mers de unde era acum si pe jos avea sa dureze mai mult, insa trebuia sa reziste.
Se indrepta pe furis pana acolo, fiind mereu atenta la orice scartait de roti si incercand sa nu mearga pe langa drumuri principale. Printre blocuri ii era foarte necunoscut si rataci in cercuri de cateva ori. Ii era foame si de la febra parea ca aude vocea Macelarului la fiecare colt de strada, asa ca se oprea destul de des ca sa cerceteze inainte de a pasi pe o alee.
„O sa reusesc singura!"
Cand in sfarsit ajunse la destinatie, se napusti asupra ierbii cu o pofta de nestapanit.
Insa tocmai cand sa guste...
o voce sumbra o opri in loc:
– Cine esti?
Oaia incremeni.
Un Lup ii aparu in fata, amenintator.
– Nu esti binevenita aici! Aici e teritoriul nostru!
Inca doi dulai aparura in spatele lui, din umbra, maraind flamand.
– Nu am vrut sa deranjez...spuse oaia tusind, vreau doar sa manac putin si sa ma odihnesc pana dimineata.
– Asta e locul nostru! Iti dau o sansa sa pleci de bunavoie, pana nu ne pierdem rabdarea! spuse lupul impunator.
–Nu te pune cu noi! latrara ceilalti.
-Va rog, ahem ahem, tusi oaia, doar un moment sa ma odihnesc...
Liderul veni mai aproape, o adulmeca cercetator si tresari:
– Nu poti ramane aici! Pleaca, acum! latra el amenintator. Ceilalti incepura sa urle in timp ce se pregateau sa sara la ea. Pleaca!!! racni el.
Cu ultimele puteri, oaia se da treptat inapoi in timp ce mentine contactul vizual cu dulaii.
Apoi se intoarce si da sa fuga, insa unul se napusteste asupra ei si ...
Va urma...
CITEȘTI
Oaia Pierduta
AdventureIn oras - metropola, o oaie ramane fara job in vremuri de criza. Angajatorul i-a restructurat postul si a concediat-o pe nedrept. Acum, desi deceptionata si ingrijorata pentru viitorul ei, oaia incerca sa-si gaseasca de munca. Trebuie sa reuseasca!
