Nimeni nu indraznea sa-l contrazica pe Turbatu'.
Nu pentru ca
era cel mai rapid sau cel mai puternic,
cel mai mare sau cel mai rau dintre toti...
sau pentru ca ii se zicea Turbatu'
ci pentru ca
spunea mereu lucruri greu de auzit, care te lasau fara cuvinte
lucruri pe care ceilalti nu voiau sa le intrebe, sa le afle, sa le spuna sau
pe care voiau sa le tina ascunse.
Turbatu' era al doilea in grad dupa Lupu' si avea o echipa cu care se ocupa de expansiunea teritoriului. Avea o minte ascutita, o privire patrunzatoare si un temperament impulsiv.
Inspira frica.
Stia tot ce misca, controla tot si imediat ce gasea ceva in neregula, pedeapsa lui era imediata si apriga.
Numai Lupu' reusea sa-l potoleasca si numai in prezenta lui era supus.
Nimeni nu indraznea sa-l contrazica pe Turbatu'.
Mereu spunea lucrurilor pe nume, direct, fara ocolisuri si fara rusine
astfel incat
daca aveai un secret sau o intentie pe care voiai sa o tii pentru tine
devenea
mai usor sa sa nu-l intarati, sa nu-l contrazici si sa incerci sa treci cat mai nevazut de radarul lui.
Era mai usor sa-i canti in struna
daca nu voiai sa ajungi facut de rusine si cu secretul dezvaluit in fata intregii haite.
Multe conflicte si controverse se iscau din cauza lui,
si el nu era unul care sa dea inapoi din fata unei lupte.
Daca il contraziceai era numai in defavoarea ta:
se aprindea si mai tare, mirosea secretul tau si
oricat te impotriveai
mereu castiga pentru ca
...de fapt...
avea dreptate... spunea adevarul.
Nimeni nu indraznea sa-l contrazica pe Turbatu'
insa Lupu' il stima si il tinea langa el tocmai pentru ca mereu spunea lucrurilor pe nume
iar el, doar de Lupu' asculta din toata haita.
Zilnic mergea cu echipa lui in patrulare, operatiune care ii placea foarte multe deoarece ii dadea sansa sa se ia la harta cu oricine incalca teritoriul.
Doar dupa o lupta zdravana, ceilalti din haita puteau sta linistiti
pentru ca era in toane bune: era momentul lui de glorie si facea cinste tuturor.
Se stia ca la petreceri toti erau langa Turbatu' si toti ii iertau iesirile din timpul zilei.
Pana a doua zi cand totul o lua de la capat si
nimeni nu indraznea sa-l contrazica pe Turbatu'.
***
– la adapostul central, in fata intregii haite –
Toti se uitau cu ochii atintiti la oaie, nou venita, careia Lupu', seful lor, ii daduse o sansa sa faca parte din haita lor: avea la dispozitie trei saptamani sa-i convinga sa o accepte.
Era oficial, prima ei zi si toti asteptau sa-si faca introducerea.
Trebuie sa zic ceva interesant, sa le captez atentia astfel incat sa ma accepte din prima! Repede! Ceva inteligent de spus...!
Oaia incerca sa-si aminteasca ceva despre ea.
Sa fie si amuzanta si prietenoasa si demna si respectabila, si serioasa, dar nu prea serioasa...si sa nu faca o pauza prea mare de gandire...?
Dar nu-i venea nimic in cap. Si intre timp toti se uitau la ea cu superioritate, judecand-o, respingand-o.
Pauza era prea mare.
Ar trebui sa spuna ceva repede, dar nu se putea gandi la nimic.
S-a facut de rusine! Toata lumea se uita la ea si mustacea pentru ca nu zicea nimic...
Oaia lasa ochii in jos.
– Hai sa facem un exercitiu de cunoastere, interveni Patatu'. Ne vom imparti in echipe si in cadrul echipei o sa va rog sa spuneti trei lucruri pe care ceialaltii nu le stiu despre voi.
Oaia pica in echipa cu Turbatu' si Micutu'.
***
Chiar daca introducerea nu a fost cea mai reusita si chiar daca acesti caini o judecau,
avea acum aceasta sansa! Era momentul sa le arate cine este.
Turbatu' se apropie sa o adulmece si se uita sfidator la ea.
Oaia stia ca o judeca, insa incerca sa para stapana pe situatie si il evalua la randul ei:
un caine imens, negru, latos, cu parul vulvoi si ochii de foc.
Trebuia sa-si revina!
Trebuia sa se stapaneasca, sa ramana calma si
sa-si aminteasca cine este cu adevarat: cea mai de succes oaie!
Insa, iar nu stia de unde sa inceapa...
– Esti din oras? o intreba Patatu' incercand sa destinda atmosfera.
– Nu.
– Ai venit din alta parte, deci?
– Da...NU !raspunse oaia contrazicandu-se.
Patatu' le facu semn si celorlalti sa participe.
– De unde provii? intreba Micutu' imbietor.
– ...din oras...spuse oaia incet.
– Minti! Nu esti de aici! izbucni Turbatu'. Esti din munti! Cele ca tine de acolo provin! Si ar trebui sa-si vada de treaba si sa ramana acolo! Unde le e locul! O oaie nu are ce cauta la oras! O oaie nu are ce cauta intre lupi!
O oaie trebuie sa stea intre oi!
***
„O oaie intre oi"...
Oaia venise la oras singura, invatase singura, muncise singura pentru tot ce a realizat.
Ce oaie a mai reusit sa intre la facultate? Ce oaie a mai reusit sa ajunga in metropola?
Ce oaie a mai reusit sa se intretina singura in conditii de criza?
„O oaie intre oi"...???
Ce stia despre ea? Nimic!
Ea putea sa fie multe lucruri, dar sigur era foarte departe de a fi doar o
oaie intre oi.
***
– Nu ! spuse oaia taios ridicand privirea. Sunt din oras! Sunt din acest oras si sunt licentiata in economie! De la inceput m-am intretinut singura, am fost tot timpul un student eminent si un angajat exemplar!
Am fost angajata timp de trei ani la o firma, dar am fost concediata pe nedrept!
Ei nu au stiut sa ma aprecieze, dar a fost pierderea lor!
Ochii ii sticleau in timp ce il sfida cu privirea.
O liniste de mormant se lasa in toata aleea.
Nimeni nu indraznea sa-l contrazica pe Turbatu'!
Va urma...
CITEȘTI
Oaia Pierduta
AdventureIn oras - metropola, o oaie ramane fara job in vremuri de criza. Angajatorul i-a restructurat postul si a concediat-o pe nedrept. Acum, desi deceptionata si ingrijorata pentru viitorul ei, oaia incerca sa-si gaseasca de munca. Trebuie sa reuseasca!
