11. Cum oaia se descurca singura (2)

12 0 0
                                    

Oaia se strecoara printr-o gaura din zidul darapanat si incepe sa fuga cat mai repede.
Pentru a scapa de toti, pentru a fi singura, asta trebuia sa faca!
Daca va fi singura o sa reuseasca!
Doar asa se va putea salva!

Oaia grabita ajunse la bulevardul principal si de aici se orienta in directia in care putea sa ajunga cel mai rapid catre apartamentul ei.
Insa picioarele nu se miscau.
O tineau tintuita in loc.

Nu putea sa mearga acasa. Acasa o astepta Macelarul...
Nu putea sa mearga inapoi. Inapoi o aste
ptau Lupii...

Unde putea sa mearga ?...
Ce putea sa faca...?
o oaie fara casa...
o oaie fara loc de munca...
o oaie fara prieteni...
o oaie bolnava...

o oaie pierduta ...?

– Unii dintre ei nu au vazut niciodata o oaie! se auzi o voce in spatele ei.
Intorcandu-se il zari pe Patatu' pe urmele ei, abia gasindu-si rasuflarea.

Oaia impietri.
Acesta era sfarsitul. De data asta nu mai avea cum sa scape de raufacatori.
- Ce faci aici? Vrei sa ma omori?
Chiar daca era singur, oaia realiza ca nu il putea opri! Nu se putea opune unui animal feroce, carnivor, infometat!
Si chiar daca era un caine de oras, instinctele de pradator in fata prazii s-au pastrat si acum ieseau la iveala, lupul din el aratandu-si coltii si apropiindu-se incet de ea.
In ochii lui era doar o oaie.

– Esti Mitoasa! Pentru mine, nu esti doar o oaie! spuse Patatu'. Esti oaia pe care am ingrijit-o timp de zece zile,
oaia care a luptat pentru viata ei si a reusit sa invinga boala,
oaia care a infruntat singura cea mai mare amenintare a vietii ei si
oaia care s-a descurcat singura sa ajunga de departe pana aici, in metropola.
Pentru mine, nu esti doar o oaie! intari Patatu'. Esti oaia cu care vreau sa fiu prieten!

De ce parea ca ii citeste gandurile?

***

– in urma cu trei ani, in primele zile ale oii la job-

Oaia urma sa iasa mai devreme de la munca fiind zi scurta. Se bucura ca va ajunge mai devreme acasa pentru a se uita la serialul ei preferat: „Crima si Pedeapsa".

Le vazuse pe colegele ei ca se pregateau sa iasa si ca sosoteau pe la colturi.
Oaia era recent venita in echipa, in primele ei zile de angajare si inca nu le cunostea foarte bine.
O cunostea doar pe Ana, mentorul ei, de care se apropiase deoarece fusese desemnata sa-i arate ce sa faca.
Oaia era in perioada de training si parea ca invata si se descurca bine deja.
Putea incepe sa faca unele taskuri singura, fapt de care era mandra, insa...
se simtea stinghera...

Dar stia ca de ea depinde sa se integreze in echipa!
Asa ca in ziua respectiva a decis sa renunte la planul ei de a merge acasa sa se uite la serial si
a hotarat sa iasa din zona de confort. Voia sa se imprieteneasca cu colegele ei...sau macar cu una. Putea incepe cu Ana, mentorul ei.

Voia sa o invite chiar in seara aceea a mearga impreuna la Festivalul Verii.
Nu prea stia cum,
dar si-a facut curaj:
– Azi iesim mai devreme...spuse oaia timid, incercand sa porneasca conversatia.
– Da , abia astept! spuse Ana,
– Ai planuri?
– ... Nu... raspunse aceasta evaziv.
Oaia simtea cum ii creste adrenalina. Era sansa ei:
– Eu ma gandeam sa merg la Festivalul Verii. Nu ai vrea sa vii cu mine? Putem merge amandoua.. vom privi spectacolul, poate ne oprim si la o terasa...
Colega ei parea incurcata.
– Putem sa le chemam si pe celelalte colege...adauga oaia dandu-si seama ca a fost insensibila excluzand celelalte colege.
– Scuze, dar putem sa o lasam pe altadata? Acum sunt cam obosita, spuse colega grabit.

Oaia intelese si se resemna la gandul ca nu a reusit de data asta, insa era mandra ca a incercat si spera ca treptat va reusi sa creeze o punte de legatura cu colega ei si sa se integreze in echipa.

***

La finalul programului, cand sa iasa, le vazu pe cele patru colege iesind impreuna, glumind si zambind despre cum se vor distra mergand la Festivalul Verii.
Ana o zari cu coada ochiului:
– Scuze... noi ne pregatim sa mergem la o terasa...
Stiu ca ai mentionat si tu de acest festival.
Vrei sa vii si tu cu noi?

Un gust amar te strapunge atunci cand iti dai seama ca nu esti dorit de ceilalti.
– Nu pot. Mergeti voi. Am treaba, zise oaia evitand contactul vizual si grabindu-se sa iasa de acolo.
– Stai! striga o alta colega. Vrei sa ne faci o poza? Azi e ziua mea si as vrea o amintire cu fetele.

– La multi ani si distractie placuta! le ura oaia dupa ce le facu poza celor patru prietene,

si se indrepta catre casa ei unde o astepta o seara de confort si distractie asa cum ii placea cel mai mult,
singura.

***

– pe bulevard, fata in fata cu Patatu'-

– Nu am nevoie de prieteni! Eu ma descurc si singura! spuse oaia iritata.
– Imi pare rau daca am fost nepoliticos! Imi pare rau pentru farsa cu gandacul, a fost insensibil din partea mea, spuse Patatu'.
-...
– Poti sa pleci daca vrei. Nu am venit sa te ranesc. Voiam doar sa iti zic ca nu trebuie sa pleci daca nu vrei. Poti ramane cu noi pana iti revii.
– De ce faci asta? intreba oaia suspicioasa.
– Trebuie un motiv sa vreau sa fiu prieten cu cineva...?

Oaia ramase tacuta, asteptand parca o confirmare a valorii ei indiferent de beneficiul adus.

– Imi fac griji pentru tine pentru ca ai fost bolnava atata timp. Am avut sensatia in seara aceea ca erai pe fuga de ceva...sau cineva.

Iar! I-a citit gandurile.

– Vreau sa te ajut! Daca am interpretat gresit, te rog sa imi spui, se scuza Patatu'.

Nu....Totul era corect.
Oaia se intoarse sa-si ascunda durerea.

– E adevarat ca nu te cunosc si nu ma cunosti si in aceste conditii e normal sa ma privesti cu teama si neincredere,
insa nu e nevoie sa fugi! Poti ramane cu noi pana te faci bine. Nu e nevoie infrunti totul singura!

Tot ce a spus era adevarat. Nu avea job, nu avea casa, nu avea prieteni, nu avea nimic...

– Poti sa te opresti. Sunt de partea ta. Da-mi o sansa!

Picioarele ii tremurau si nu se puteau misca.
De ce parea ca o cunoaste atat de bine?

– De acord, dar cu o conditie...

Oaia decise ca nu mai voia sa fuga.

Va urma...

Oaia PierdutaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum