Oaia Pierduta

5. Cum oaia fuge de la interviu pentru postul de Ambalator

Este oare asa de greu sa i se acorde o sansa?
Oaia a incetat sa mai caute raspunsul la intrebare asa ca atunci cand prietena ei revine catre ea cu propunerea insistenta de a se angaja la firma ei, oaia accepta invitatia

***

Oaia merge la interviu pentru postul de Ambalator.

Oaia intra prin spatele magazinului, pe intrarea unde se livreaza marfa. Acolo o asteapta un domn zambitor care o invita intr-o magazie intunecoasa si rece.
E plin de sudoare si are mainile murdare. Se vede ca a muncit din greu toata ziua, insa incearca sa fie amabil.
Prietena ei nu e acolo.
Domnul o primeste politicos si incearca sa acomodeze oaia dand la o parte niste hartii de pe scaun. Ii ofera o cana cu apa si mentioneaza numele prietenei ei, cunostinta comuna, asa ca oaia se relaxeaza si intra in atmosfera binecunoscuta de interviu.

-Colega mea mi-a povestit putin despre dvs., spuse Angajatorul. Am inteles ca nu ati avut noroc cu fostul angajator. Stiu ca nu e usor sa iti cauti de munca in vremurile astea...Nu vreau sa iau partea nimanui, insa nu toti angajatorii pun oamenii lor pe primul loc. Nu zic ca nu au motivele lor si nu sunt decizii grele de luat, dar fara asta unde am ajunge? Nu am fi mai mult decat niste animale.
Eu cred ca oamenii ar trebui sa fie pe primul loc! Afacerea mea chiar daca e mica, nu se poate desfasura, nu poate exista fara oameni. De aici porneste totul si cand esti gata sa renunti la ei, inseamna ca esti gata sa renunti la afacere.
Eu vreau sa imi conduc afacerea diferit, vreau sa creez o lume diferita!
De aceea nu conteaza profitul pentru mine. Stiu ca poate nu ma credeti, dar eu am inceput aceasta afacere din suflet, in memoria tatalui meu si vreau sa o cresc astfel incat sa fim toti ca o familie.
– Da, asa e, spuse oaia fermecata de prezenta lui.

Discutia merge bine si Angajatorul pare ca o intelege. Pare ca in final, cineva, o intelege.
Domnul se uita cu interes la oaie, o asculta si o aproba in tot ce spune.

Doar un miros apasator patrunde in incapere din cand in cand pe sub usa intredeschisa.

Domnul Angajator vede ca oaia se uita spre usa:
– E doar camera frigorifica. Cand baietii pregatesc livrarile e putin incomod, stiu. Insa trece repede. Nu trebuie sa va faceti griji!
Vine mai aproape de ea.
– Inteleg ca aceasta nu este un job de viitor pentru dvs., continua el. Stiu ca ma ajutati doar temporar, insa sper ca daca suntem amandoi multumiti, poate vor aparea si alte posibilitati. Imi place sa fiu deschis la oportunitati, asa cum vad ca sunteti si dvs., nu?
-Da...spuse oaia nedumerita.
Domnul Angajator zambeste catre oaie, insa privirea lui o iscodeste rece. Angajatorul continua:
– Insa inainte de a incepe munca, va fi si o proba. Acesta este un job totusi si implica o responsabilitate.
-...
-Uitati, va rog sa va urcati pe acest cantar sa vedem..., spuse el indrumand oaia.
Oaia se urca pe cantar nestiind ce sa creada. Domnul Angajator e serios acum, foarte serios. Se uita la cantar si da din cap.
-Mai e nevoie de putina carne. Nu prea ai mancat bine in ultima perioada, dar e ok, se rezolva, bombane doar pentru el.
Vine aproape de ea si o atinge.
-Un moment sa stati nemiscata! o atinge pe blana si isi trece mainile prin lana ei, verifica fir cu fir si da din cap. Nu e cea mai buna calitate, dar ne vom folosi de ea, este evaluarea lui.

Oaia se da jos de pe cantar si aruncand privirea spre usa din nou, zareste in departare ceea ce pare a fi camera frigorifica si tresare.

Un fior rece o strabate! Nu mai poate ramane aici nici o clipa!
Trebuie sa fuga!

***

– Nu e cea mai buna calitate, insa ne putem folosi de ea, continua Angajatorul in evaluarea lui.
– As vrea sa stiu salariul, spuse oaia schimband subiectul.
– Ma bucur ca sunteti interesata!
– Da, as vrea sa semnez chiar azi, spuse oaia incercand sa traga de timp.
– Contractul...da. Un moment, spuse Angajatorul putin incurcat. Vedeti, pentru ca e o pozitie temporara pentru dvs., nu stiu daca are rost sa ne incurcam cu hartii. Putem sa vedem la inceput cum merge, ca niste prieteni...
– Ahem, ahem, ahem..incepu oaia sa tuseasca subit, asa de tare incat Angajatorul se schimba la fata. Se da repede inapoi, prevazator si isi pune masca sa nu se contamineze.
-Ahem, niste apa, va rog, ahem...o toaleta, aveti? reuseste oaia sa intrebe abia gasindu-si rasuflarea.
Vazand ca nu conteneste, Angajatorul o conduce catre baie.
– Sunteti in regula?
– Imi cer scuze. Un moment...va rog, reusi sa spuna oaia prin accesul de tuse, inchizand usa.

Odata singura in baie, oaia slabita de la tusit, incearca sa gaseasca o iesire.
O fereastra mica este in partea de sus a camerei, insa nu poate ajunge.
Uitandu-se repede prin jur simte cum disperarea o cuprinde.
Incepe sa caute frenetic prin toate colturile amintindu-si ca in baie sunt de obicei si produse de curatenie si ...un mop!
Zareste un mop intr-un colt si se foloseste de el ca sa se inalte pana la fereastra. Patrunde prin fereastra mica si reuseste sa iasa.

Odata afara, oaia fuge cat de repede poate.
Chiar daca este obosita si speriata, fuge cat o tin picioarele, pentru ca viata ei depinde de asta.

Camera frigorifica pe care o vazuse prin usa deschisa era de fapt a unei
...Macelarii.

Pozitia pentru care aplicase fara sa stie era de fapt cea de Ambalator pentru o Macelarie.
Mai exact, pozitia cu care a fost ademenita acolo.
Iar postul nu era de Ambalator, ci de carne pentru a fi servita.

A stat in aceeasi camera cu...moartea!

***

Acum ajunsa acasa poate sa rasufle usurata, insa gaseste ca ii este greu sa respire...
Incepe sa tuseasca si realizeaza ca de fapt tusea nu a fost una fictiva si scuipa sange in continuare.
Oaia se prabusi pe pat, rapusa de boala.

Va urma...