Dacă ai ști...

Capitolul trei: Travis & Mike

Capitolul 3.

#Travis & Mike

Săptămâna aceasta a trecut extrem de rapid iar cauzele probabil erau evidente. Mike și Jess nu m-au lăsat o clipă să mă plictisesc iar gândul că vineri aveam în sfârșit să particip la primul meu meci de fotbal îmi făcea inima să pulseze cu zece bătăi în plus pe minut. 

Vineri seară, m-am privit în oglindă pentru a mia oară. Nici acum nu îmi plăcea, cu toate că ținuta sport era într-un fel elegantă şi nu bătea la ochi.Enervată la culme, am început să arunc din șifonier toate hainele, încercând să găsesc ceva potrivit pentru o ieșire urmată de o petrecere acasă la un tip despre care doar am auzit lucruri. Însă, după mii de încercări, m-am hotărât să las totul baltă și, nervoasă, am tras pe mine jeanși strânşi  pe picior, converse albi și un tricou cu decupaj în D. Mi-am trecut o mână prin părul blond, lăsându-l să cadă valuri pe spate. Cu un luciu de buze și o mascara, arătam cât de cât acceptabil.M-am întors să îmi iau telefonul şi cheile de la maşina mamei şi m-am înfiorat. Mormane de haine, unele pe care nici nu ştiam că le aveam, zăceau desfăcute jos și toate astea în timpul războiul de a decide cu ce să mă îmbrac. Am oftat şi am început să le strâng până când telefonul ciripise în semn că am primit mesaj. Trecând peste mormanele de haine, l-am găsit sufocat sub cinci perechi de blugi.

"Te aştept afară la şi jumate. Mergem cu maşina mea."

Mesajul era de la Jess și, teoretic, mai erau cinci minute până aveam să fac față adevărului. Am îndesat rapid hainele în dulap şi am zbughit-o pe scări, inima nefiind tocmai sincronizată cu picioarele. 

Am trecut pe lângă living, zâmbindu-i mamei care-mi ura distracție plăcută. Jessica mă aștepta în fața casei și pentru o secundă, am avut dubii în legătura cu mașina mea. Până la urmă, nu al luat în calcul faptul că s-ar putea să nu-mi placă sau că voi fi nevoită să merg pe jos până acasă. Și cu toate astea, prima petrecere trebuia suportată până la capăt, nu pentru a-mi arăta mie ce pot, ci pentru a le arăta celorlalți cât sunt de rezistentă. Intrând în mașină, i-am zâmbit noii mele prietene, iar ea a început să trăncăne despre cum a trebuit să-l suporte pe Mike.

- Unde e? am întrebat-o aranjându-mi în oglindă luciul de buze.

Jessica a cotit la dreapta, pe drumul spre liceu și și-a împins ochelarii de soare pe nas.

- Vine cu mașina lui, a zis. El e un pic mai rebel, ca să-i spun așa.

Nu am intrat în discuție din cauza disconfortului creat de această întrebare, așa că am continuat dialogul în mintea mea. E ciudat cum m-am interesat așa brusc de Mike, mi-a spus partea rațională, totuși ... e primul băiat de care te apropii atât de mult?

Rușinată de gândurile mele, mi-am simțit obrajii în flăcări. Nu, în nici un caz nu aveam să dau crezare unui astfel de gând. Până la urmă, astfel de concluzii le pot trage doar acele fete cu hormoni interminabili, dornice să ajungă în brațele primului băiat care arată bine.

- Ok. Te superi dacă parcăm aici? Nu vreau ca vreun beţivan sau vreun nebun să îmi zgârie maşina, mi-a zis Jess, făcându-mă să ies din tranșă.

Am coborât şi vântul îmi sufla părul în faţă, neobservându-l pe Mike la intrarea pe teren, îmbrăcat în blugi și tricoul cu simbolul echipei, privind fix către noi. Mi-am impus să rămân relaxată și să scot din minte măcar două sau trei propoziții normale.

- Ce faceți, fetelor?

Jessica îl îmbrânci, tipic lor, iar eu am murmurat un bine în timp ce ne luă de după umeri și pornirăm spre locurile din față.