Dacă ai ști...

Poveste

Cartea aceasta nu este despre lacrimi, cu siguranță. Cartea aceasta trebuie sa fie despre un om care invinge, care trece peste si se bucura de victorii.
Asadar, ma ridic din pat dimineața si ma uit in jur, zâmbind. Amintirea serii trecute imi provoacă un fior delicios pe șina spinării.
Astazi, totul e aranjat si gata sa plecam in excursie. Jess m-a ajutat cu pregătirea foii si semnarea acesteia.
Ma simt un pic degajată, având in vedere ultimele zile, așadar ma ridic din pat, ma spăl si ma aranjez. Imi prind parul intr-un coc si ma îmbrac lejer, intr-un training mov si adidași.
-Buna dimineata,zic coborând scările si asezandu-ma pe scaun.
Mama Jessicai se întoarce si imi zambeste, dându-mi buna dimineața, apoi se întoarce la gătit.
-Va pot ajuta?intreb.
-Aproape am terminat,zice.
-Atunci eu asez masa.
Pun farfuriile pe masa si furculitele simțind ochii mamei prietenei mele ațintiti asupra mea.
-Scumpo, cum e la tine acasa?
Întrebarea ma ia prin surprindere insa imi impun sa ramân calma.
-Pai, de obicei nu prea stam acasa, zic. Din câte stiu, avem o casa in New York, unde ne întâlneam de Crăciun, insa in casa de aici ma simt acasa. Tatăl meu are nevoie de multi bani, si ii alege pe ei in locul meu. Adica,zic impaturind servetelele, m-am obisnuita acum. Am învățat sa lucrez si sa fiu mai independenta. Poate ca lipsa unei afectiuni din partea părinților mi-a afectat copilăria dar acum il am pe Mike. Si e mai mult decat suficient.
Mama Jessicai tace si da din cap, părând emotionata, insa eu nu vreau mila. Incep sa mănânc împreuna cu Jess si Mike simțindu-se o energie in aer.
***
-Vreau sa va asezati, sa puneri bagajele sus si sa tăceti. Vreau sa fac prezenta.
Profesorul Hend începe sa facă prezenta iar zece minute mai tarziu plecam.
Eu si Jess stam impreuna, cântând si râzând urmărind filmulețe amuzante, iar Mike discuta fotbal cu Alexe, băiatul nou al clasei.
Pe la prânz oprim sa mancam, iar eu m-a asez împreuna cu Jess la prima masa. Il observ pe Mike trecând pe lângă noi si făcându-mi cu ochiul. Se pare ca azi nu sta lângă noi.
-Hai Juleta!imi zice ea impingand un deget in brațul meu.
Comandam amândouă gândindu-ma de ce Mike a evitat sa vina la masa noastra, inssa observ ca mitra gândește numai prostii.
-Gata? Ați si comandat?ne întreaba el așezandu-se in fata mea. Ce ai luat bun?
Încep sa rad gândindu-ma cât de proasta sunt ca mintea mea o ia aiurea pe câmpii.
-Meniul doi, zic. Vrei si tu?
-Dacă tu consideri ca e cel mai bun din listă, asta iau.
Ahh, ce am făcut sa merit asta? E absolut amețitor sa te gândești ca cineva, din tot universul asta haotic te poate face sa te simți cel mai important om din lume si ca te Iubește cu toate bunele si relele care ți se întâmpla.
Ii zâmbesc când se ridica de la masa si il urmăresc cu privirea pana ajunge la chelnerița. Ea ii zambeste si totuși el rămâne serios.
Ma întorc spre Jess care îmi urmărește reacțiile.
-De când te holbezi așa?intreb.
-Cam de când a început sa îți strălucesca ochii. E clar ca ești pierdută rău in dragoste.
-Nici ca as vrea sa ies,zic.
Ma simt cu capul in nori si pana sa se aducă primul fel îmi imaginasem tot felul de scenarii.
-Copii, se anunța o vijelie. Ar fi cazul sa plecam acum din oraș dacă nu vrem sa rămânem Blocați.