Dacă ai ști...

A mea

Filmul se termina târziu,iar eu sunt franta. Îmi iau la revedere de la ambitiosii mei colegi care se hotărăsc sa mai rămână la încă un film si ma sui in pat,adormind aproape instantaneu.
Ma trezește o lumina care vine din afara camerei mele si ma împiedic încercând sa ajung la ea. Cad pe podeaua rece si atunci aud niște voci.
-Alli va fi cea mai buna iubita,crede-ma.
Se aude vocea ragusita a lui Mike.
-Nu ma îndoiesc nici o clipa de asta,ba chiar sunt mai mult decât sigur. Mi-e frica sa nu dezamagesc. Știi tu,de la plecarea mamei nu am fost la fel. Iar ea are ceva din mama care ma face sa o doresc. Ea ma asculta,Jess.
-Sunt sigura ca veți găsi o cale,spune Jess cu glas blând. Amândoi sunteți aproape adulti,amândoi aveți un trecut dureros. Voi doi trebuie sa va sprijiniti si sa o ajuti. Nici prin cap sa nu-ți treacă ca o ranesti. Știu ca ești in stare,Mike. Dar e prea firava si trecutul ei e atât de sumbru,incat nici nu putea sa se distreze înainte . nu știu cum părinții ei au fost in stare sa ii facă o copilărie așa de cruda. sa nu-ți pese decât de tine.
-Mda,zice Mike. Si chiar nu as putea sa o însel sau orice alt ceva îți vine prin minte.Comportamentul m-a defineste,si sunt ceea ce sunt gratie trecutului meu.chiar nu vreau sa o dau in bara,Jess.Tin mult la ea.
Simt cum mi se înmoaie inima la auzul cuvintelor lui.Pare atât de disperat,incat îmi vine sa fug la el si sa-l iau in brate.Offf,Mike.Stiu ca nu m-ai rani.
-Uite,daca vreodată o sa o dau in bara,știu ca nu va mai vorbi cu mine.De abia o face acum.As vrea sa ii spui cât de mult țin si voi tine la ea chiar dacă nu vom mai fi amândoi.
Vocile lor se aud din ce in ce mai aproape,insa nu pot sa ma misc.Cum adică? O viața fără Mike? O viața degeaba?Simt ca mi se pune un nod in gât si lacrimi încep sa-mi siroiasca pe fata.
-Nu cred ca va fi nevoie sa ii zic,spune Jess si împinge ușa la o parte,dând la iveală chipul meu palid.
Mike se uita in spatele lui si,atunci când m-a priveste,o durere ii traversează chipul si Inchide ochii.Ii deschide si ma privește bland,inaintand ușor spre mine. Jess dispare din peisaj,iar Mike se apleacă si ma trage in poala lui.
-Șșt,spune el leganandu-ma ca pe un prunc in poala.
Nu,Mike. Nu m-a învața cu asta,te rog!!! Nu vreau sa doară!! Plâng mai tare,iar el nu spune nimic,doar ma leagăna in continuare si sarutand-mi parul.Stie ca nu as vorbi dacă m-ar întreba ce am. Intr-un târziu,când lacrimile sunt mai rare,ma ridica si ma aseaza pe pat. Îmi ascund fata la pieptului lui si durerea din piept e mai adanca.
-Nu am vrut sa te ranesc,spune el. Off,vezi?spune el asezandu-ma cu fata spre el. De asta vorbeam. Nu știu cum sa fac sa nu te rănesc. Incerc,spune el sfarsindu-si vorbele.
Ii mângâi fata traversată de durere. Nu ai fi in stare sa ma ranesti!
-Ba da,spune el dând glas vorbelor mele interioare. Mi-e teama sa nu te dezamăgesc.
-Atunci nu mai rosti cuvintele astea,spun cerșind permisiunea de a-l saruta.
Mike se apropie de mine si ma sărută. Nu orice sărut. Nu sarutul normal pe care il adolescentii. Sărutul lung si apasat,care cere rezolvare. Răspunsuri. Oh,Mike. Tu ești răspunsul la toate întrebările mele nerostite. Am nevoie de tine! Il sărut mai apasat,iar el îmi chinuie limba. Caută răspuns intr-un sarut,dar habar nu are ca el e răspunsul meu. Iar eu sunt răspunsul lui. Il trag mai aproape,iar el m-a imbratiseaza cu o mana,cu cealaltă tragandu-mi ușor de par,dandu-mi capul pe spate. Se opreste gafaind,si îmi cuprinde fata in palme.
-Tu ești a mea!zice el privindu-m-a disperat după un răspuns.
Lacrimile pe care nici nu le mai simt curg in continuare,si eu aprob din cap.
-Mereu!spun,incercand sa zâmbesc.
Zâmbește și el,fata lui imblanzindu-se. Cât ma topesc după acest zâmbet!
-Hai,zice el. Cred ca avem nevoie de somn.
Îmi aseaza perna si ma inveleste,sarutandu-ma dulce pe buze,iar eu ii cuprind mana.
-Stai aici măcar pana adorm?intreb.
Zâmbetului lui e tot ce îmi trebuie. Deschid pătura si ma dau la perete,invitandu-l la caldura. Se suie in pat si trage pătura peste noi,dupa care ma imbratiseaza,sărutându-mi parul. Adorm zâmbind ca cineva din lumea asta are grija de mine. Cineva din șapte miliarde de oamenii. Un singur om. Dar de ajuns de mult cât sa țină locul întregii planete.