Dacă ai ști...

Decalog

Stau întinsă pe patul din camera închiriată si ma gândesc la cele petrecute ieri. Ce ar trebui sa fac sa merg in excursie? Si tata? Adica...cum ar trebui sa il numesc? Si Mike? Off...Săracul de el...
Ma întorc , il privesc dormind liniștit si zâmbesc. Imi vine sa întind mana si sa ii mângâi fata liniștita,insa nu vreau sa il trezesc. Ma întorc pe o parte si luminile dimineți din New York umplu camera de un sentiment de măreție. Ma simt,cel puțin pentru câteva minute, deasupra tuturor. Închid ochii, iar când ii deschid luminile sunt tot acolo si ma linistesc instantaneu.
Oricât de multe probleme ar fi in jurul meu,intotdeauna voi străluci la fel de mult. Luminile nu arată niciodata defectele lor si strălucesc mereu.
Ma simt brusc mai relaxata,stiind ca nu sunt singura. Mike ma strânge in brate si ofteaza,ascuzandu-si fata in parul meu. Zâmbesc si ma alint in bratele lui,afundandu-ma mai bine in imbratisare. Închid ochii si adorm,cu soarele New York-ului in fata mea.

****
Ma trezesc doua ore mai tarziu, iar niște buze calde ma mângâie pe umăr. Zâmbesc si ma foiesc sub asternut, ajungând cu fata spre el. Mike nu ma ia in seama, ci continua sa imi depună sărutări pana ajunge la buze.
-Buna dimineata,zambesc eu. Cineva s-a trezit frumos?
-Mai frumos decât ai crede,sopteste el la urechea mea.
Un fior delicios imi traversează corpul si ma întorc înainte sa apară alții.
-Ce planuri avem astăzi?intreb.
-Vreau sa iti arat New York-ul,zice el.
-Știi locul?intreb mirata.
Mike Zâmbește si se ridica in picioare.
-Veneam aici in vacante cu mama si tata.
Dau din cap si ma întind leneșă.
-Sus,zice el. E ora 14:00.
Ma ridic leneșă si ma duc la baie,iesind după jumătate de ora îmbrăcată intr-o fustita cu colanți si tricou personalizat.
Cu toate ca ziua de ieri nu a decurs așa cum ma asteptam,astazi ma simt bine.
-Vino,zice el.
-Unde mergem?
Imi face cu ochiul.
-Ai sa vezi.

***
Doua ore mai tarziu,ne plimbam in central park,amuzandu-ne si discutand lucruri relaxante.
-Smile!zice el ținându camera telefonului îndreptat spre noi.
Zâmbesc si el face poza,urmand altele cu mine si el sărutându-ne,strambandu-se etc. Se întinde pe iarba acum aproape vestejita si ma îndeamnă sa fac la fel.
-Sunt in fusta,Mike,protestez eu.
-De când ii pasa lui Alli cum e îmbrăcată?
De când sunt cu tine!!incep sa mi spun in minte. Ma asez si privesc natura cum se pregătește de toamna. Frunzele cad,formand pe jos un covor trist. Amintirea verii trecute inca ma bântuie.
-Cum a fost vara pentru tine?ma trezesc întrebând.
-Grea,e ceea ce zice el. Am muncit mult,am tras de fiare si ma distram in cluburi.
Si pune mana la ochi, de parca nu ar mai fi vrut sa vadă amintirea.
-Nu am ceva cu care sa ma mândresc,zice. Nu sunt mândru de mine pentru ceea ce am făcut. Imi dau seama ca mi-am pierdut vara....pe nimic.
Il strâng de mana si privesc in continuare frunzele care se desprind din copaci. Undeva,aproape de mine,se afla o grămada mare de frunze,si ma trezesc luând cu ambele mâini si aruncându-le in Mike. Înainte sa înțeleagă ce se intampla,se trezește cu p furtuna de funze. Ii descopăr mâinile si un pic din cap si ma simt împlinită.
-De când am vrut sa fac asta,zic.
-Sa arunci cu frunze in oameni?zice el prins in grămada.
-Nu,asta!
Ma arunc pe el si frunzele care erau pe corpul lui se dau la o parte. Mike geme,dar cu toate astea nu se ridica.
-Asa iti place sa te joci?intreaba el.
Înainte sa înțeleg ce vrea sa faca,se răsuceste si imi prinde încheieturile,imobilizandu-ma. Cu cealaltă mana liberă începe sa-mi arunce frunze pana când,din cauza rasului meu imi intra una in gura si incep sa tusesc. Mike imi scoate frunza din gura si începe sa ma gadile,tavalindu-ma prin frunze.
Rad cu pofta,simtindu-ma mai bine ca niciodata. Bine, exceptând primul sarut si toate momentele petrecute alături de el.
Când se opreste, in jurul nostru se afla mai mulți trecători care ne privesc amuzanti. Ma ridic, simțindu-ma brusc stanjenita. Mike ma ajuta sa ma scutur si imi sărută obrajii inflacarati.
-Nu te mai inrosi asa,zice el. Te-ai simțit bine?
Aprop si ma sărută.
-Arunci,hai sa ne distram in continuare.
Ma ia de mana si mergem pe străzile orasului,luând metroul pana la cel mai apropiat mall.
Savurat amândoi cina intr-un local si apoi pornim din nou la drum.
***
-A fost superb,multumesc.
-Nu ai de ce sa imi multumesti. M-am distrat cu tine.
Imi pun mâinile după gâtul lui si il sarut,uitand ca sunt in holul hotelului.
-Alli,putem vorbi puțin?
Ma retrag din imbratisarea lui si i-l zăresc pe ....tata...in hol.
-Ti-am spus ca nu avem ce discuta,zic eu pe un ton hotărât.
-Știu ca esti suparata, insa nu ar fi bine sa vorbim puțin?
-Nu,zic si dau sa plec.
-Promit ca nu te țin mai mult de cinci minute.
Oftez. Pana la urma,e tatăl meu...nu?
Il urmez pana in sala de mese unde ne asezam intr-un separeu.
-Vrei ceva de băut?intreaba el.
-Ai zis cinci minute. Nu,multumesc.
-Înainte sa începi sa spui ceva,vreau sa imi cer scuze. Știu ca ar fi trebuit sa iti spun si ca ar fi trebuit sa te bag in seama mai mult,insa munca...
-Da,stiu. Munca e foarte importanta,zic.
-Vreau sa știi ca dacă o sa ai vreodată nevoie de mine,aceasta este adresa si numărul meu de telefon. Ma poți contacta oricând.
Imi întinde un plic.
-Ce e aici?
-Aici ai cardul tau. Eu si mama ta iti punem bani in el inca de când te-ai născut. A venit timpul sa ti-l dau,sa faci ce vrei cu el,caci esti majora. Suntem ok?
Iau plicul si dau din cap,stiind ca orice as spune e de prisos. Cum adică sunt majora?
-Atunci,te las sa pleci. Poate ne vom mai revedea cândva. Poate voi avea vreo afacere sau ședințe.
-Pa tata,zic sec.
Fug in camera si ma încui in baie,lasandu-ma sa alunec pe podeaua rece si plâng. Plâng in hohote,fara sa ma pot opri. Aud vag cum Mike bate in usa,insa nu il bag in seama.
De ce nu ii pasa? De ce,mama masii ii pasa doar de bani? De e crede ca dându-mi bani ma va câștiga? Unde e regula aia tampita scrisă pe fruntea mea mare,cu marckerul? "Alli nu primește iubire". Ce am? De ce nu se poate? Cer atât de mult?
După ce termin de pus milioane de intrebari,la carei,încercând sa caut răspuns renasc inca un milion de întrebări,ma ridic si ma privesc in oglinda. Fata cu parul blond, ochi albaștrii sclipitori si buze umflate. Ochii roșii de plâns si cearcăne de nesomn. Asta sunt eu,si trecutul e trecut.
-Viitorul conteaza,in zic cu voce tare.
Iti interzic ca de acum sa plângi pentru orice prostie.
Iti interzic sa iti pese de celor care nu le pasa.
Iti interzic sa ii ajuti pe cei care nu iti vor ajutorul.
Iti interzic sa te consumi pentru cei care nu dau nici doi bani pe tine.
Iti interzic sa pui suflet dacă restul nu pun.
Iti interzic sa iti lași trecutul sa iti afecteze viitorul.
Esti frumoasa.
Esti desteapta.
Esti curajoasa.
Esti descurcareata.
Esti plapanda.
Esti firava.
Esti artista.
Esti iubita.
Esti tot ce vrei sa fii.
Esti tot ce ceilalți si-ar dori sa fie.
Esti tot ce alții visează sa fie.
Esti tu.
Esti unica.
Meriți asta.
Meriți sa iubesti.
Meriți sa razi.
Meriți sa canti.
Meriți sa zbori.
Merii sa te ridici.
Meriți sa urci.
Meriți sa ai prieteni.
Meriți sa ai o casa.
Meriți sa ai un loc in viata.
Meriți sa muncesti.
Meriți sa ajungi acolo unde vrei.
Meriți sa castigi.
Meriți sa te accepti.
Trebuie sa te accepti.
Iubește.
Plângi puțin.
Razi mult.
Trăiește si mai mult.
Cânta când vrei sa canti.
Iubește când merita sa iubesti.
Asculta când alții te asculta.
Înțelege pe cei ce te înțeleg.
Muncește pentru ceea ce vrei.
Iubește.

Ies din baie zâmbind si increzatoare,si ii privesc fata îngrijorată a lui Mike.
-Te iubesc,spun.
Il iau barbia si o ridic,sarutandu-i fiecare particica a fetei.
-Te iubesc,zic din nou,sarutandu-i buzele calde.
-Te iubesc, zic printre săruturi.
Si asa,ma pierd in sarutul l....