Dacă ai ști...

Obiceiuri

-cum?incerc eu sa spun cât mai calm.
Din păcate nu ii fac fata.
-Simplu,zice din nou.
Ma dau bătută si pornesc spre mașina mea.
-Unde pleci?ma întreaba.
-Acasa,ii răspund sincera.
Ma întorc si pornesc spre mașina. Nu vrea sa zică. Ok,pot juca si eu.
Urc in mașina si aștept. Si aștept. Si aștept. Mike nu se clinteste,,uitandu-se in continuare la mașina lui. Mi se face mila si ma supăr pe mine ca am reacționaț așa. Cobor si il înconjor cu bratele protector,nestiind cum altfel as putea sa il calmez. Se încordează,insa își pune mana pe geaca mea,anuntandu-ma ca apreciază gestul.
-M-am purtat ca o copila,spun. Îmi pare rău.
Ofteaza,se întoarce si îmi Zâmbește. Nu merit,Mike. Încetează!
-Nu ești tu de vina pentru dezastrul asta. In plus,esti obosita,am văzut cum ai lucrat azi. Mașina asta oricum ajungea la fier vechi,insa știam ca ajungea cu alte împrejurări. Acum,se pare ca va trebui sa îți conduc mașina pana o cumpăr pe cealaltă.
Îmi ia cheile din mana si le scutura.
-După dumneavoastra,spune el făcând o plecaciune.
Vai ce schimbator,Mike. Ii zâmbesc ironica si urc pe scaunul din dreapta.
-Ești gata?zice el ambaland motorul.
Dau din cap si porneste spre casa.
-De când nu ți-am simțit buzele,Alli,spune el atingandu-mi cu degetul buza.
Ma înfior si închid ochii,iar in clipa următoare Mike ma sărută,fcandu-ma sa.....Da Da,stiti voi.
Sa uit de tot. Cam așa e iubirea?ma întreb. Sa primesti totul fără sa dai nimic? Nu am făcut nimic si am primit o iubire neconditionata. O vad in blandetea din ochii lui,dupa felul in care ma privește.
-Simt ca as putea sa îți spun orice,Mike.
Recunosc asta cu buzele lipite de ale lui. Surâde si ma imbratiseaza,gadilandu-ma pe gât cu răsuflarea.
-Întotdeauna vei putea sa îmi spui orice,zice mangaindu-mi fata.
Zâmbesc si simt cum încep sa mi se închidă ochii. Nu,nu,nu! Zic. Te rog,mai vreau momentul asta!!
-Obosita?surade el si coboară sa îmi deschidă portiera.
Ocolește mașina si îmi vede fata bosumflata.
-De ce așa trista?zice el.
Ii arat buzele si fac o fata de cățeluș.
-Alli vlea sălut.
Mike rade si își apropie buzele de ale mele,carandu-ma pana in fata casei.
-Noapte buna,iubito!
Surâd.
-Noapte buna,iubitule!
In casa ma așteaptă Jess si mama ei.
-Buna seara,spun. Va suparati dacă nu vin azi la masa? Mi-e cam imposibil sa țin ochii deschisi.
-Sigur,scumpo,zice mama Jessicai.
Urc scările si intru in camera. Ma schimb si fac repede un dus,simțindu-ma mult mai relaxata ca înainte. Îmi deschid e-mail-ul si vad ca am un mesaj.
"For:alli_trew@gmail.com
From: music_jolly@gmail.com

Buna Alli. Sunt Mike. Vreau sa iti Multumesc pentru tot ceea ce ma faci sa simt. Nu uita ca ești specială. Si atât de pretioasa pentru mine. "

Încep sa rad. Undeva,in interiorul meu,stiam ca e Mike. Sau cel puțin speram sa fie. Ii scriu un răspuns si ma invelesc cu pătura.
Of,ce bine e. Si ciudat. Ma simt așa de ciudat stiind ca ma simt mai bine cu Mike si familia lui nebuna decât cu ai mei. De ce? A,da....ceva de înțelegere. Ceva ce nu am primit.
Când încetez sa îmi fac ordine in ganduri,ma cufund intr-un vis frumos,cu ochi căprui si îmbrățișări calde.