Dacă ai ști...

Excursie

-Dragi elevi,asa cum bine stiti,in weekendul acesta se va organiza excursia pe plaja.Va rog cei care nu au inca 18 ani sa dea parintilor la semnat acest act.

Parintilor?

-Domn' profesor,si daca nu am parintii acasa?Adica vin abia luna viitoare?

Stiam ca mint,dar situatiile critica cer masuri critice.

-Atunci,Alli.Trebuie sa semneze un membru al familiei.Bunica,bunic,unchi,orice.

Pfff.......de ce ma simt dintr-o data singura?

-Am inteles,zic si ies din clasa.

Pun mana pe telefon si fac ce nu am mai facut de luni bune.

-Buna...tata?

-Buna ziua,domnul Trew este ocupat momentan.Vreti sa ii transmiteti un mesaj?

-Cine esti?intreb eu confuza.

-Sunt asistenta lui,Miriam.Va rog,daca aveti un mesaj,aveti un minut la dispozitie sa il inregistrati.

-Puteti sa-i spuneti ca a sunat fiica lui,Alli?

-Domnul Trew are o fiica pe numa Elexa.Buna incercare de a obtine informatii.

Cum?Tata are un copil?

-Tata ma are pe mine.Eu sunt Alli,incerc sa spun simtind cum tensiunea se acumuleaza in corpul meu.

-Domnisoara Alli,nu este trecuta nici o Alli Trew in baza de date ale tatalui dumneavoastra.Ceea ce inseamna ca e o insenare.

-Inscenare e ceea ce mi se intampla,zic facandu-mi-se greata.Unde se afla tatal meu acum?

-Sediul dumnealui este in New York,zice Miriam.Daca doriti o programare...

-Maine,la ora cinci,zic imediat.

-Maine la ora cinci are o un interviu.Sase este bine?

-La sase,zic cu rasuflarea taiata.

-Pe ce nume faceti programarea?

-Pe Alli Trew.

-Domnisoara Trew,numele acesta nu este acceptat.

De ce?

-Este numele meu,spun.

-Nu avem de unde sa stim,zice Miriam la fel de calma ca intotdeauna.

-Atunci pe Mike Mencer,zic fara sa gandesc.

-Mencer este asteptat maine la ora 6 P.M. in sala de sedinte numarul cinci.

-Bine,zic si inchid.

Ce a fost asta?Tocmai am programat o intalnire in New York.Cum se presupune ca voi ajunge acolo?Offf,si de ce l-am bagat si pe Mike in asta?

Ma asez pe marginea scarilor de la intrare si simt cum tensiunea acumulata se aduna in jurul ochilor.Of,nu,Alli,nu plange.Raman acolo cinci minute,pana cand o mana familiara ma trage in imbratisarea lui.Oh,ce bine e.Incep sa plang si sa ii ud tricoul,iar el ma ridica si ma aseaza in poala lui,mangaindu-ma bland pe spate.

-Multumesc,ma smiorcai eu cu fata in tricoul lui.

-Pentru ce imi multumesti?ma intreaba dandu-mi suvitele rebele de pe fata.

-Pentru ca esti aici,pentru ca ma ajuti,pentru ca ma pot baza pe tine.Offf,multumesc,Doamne,spun,uitandu-ma la cer,ca m-ai adus in orasul asta!

Mike zambeste bland,formand o gropita in obraz.

-Voi fi mereu aici,spune.Ti-am promis.Cand esti pregatita,spune-mi ce ti s-a intamplat.

Imi sterg nasul cu podul palmei-stiu,ceva absolut inadecvat pentru o fata- insa nu imi pasa de lume.Ii spun ce mi s-a intamplat,iar el ma asculta fara expresie pe fata.