Ma trezesc in acelasi salon cu miros de dezinfectand si arunc o privire in jur, descoperind ca sunt singura. Imi asez cu grija mana in care e pusa perfuzia si cu cealalta insfac telefonul de pe noptiera si imi fac curaj sa il deschid si sa verific apelurile. Dupa o astfel de experienta, nu voiam sa ajung sa fiu tratata ca o nebuna, cu dunga in buletin. Voiam iar viata mea alaturi de Mike, insa odata ce imi amintesc ca acest lucru nu mai e posibil abandonez telefonul deschid pe noptiera, acesta incepand sa vibreze ca nebunul.
Oftez si il ridic din nou, privind sutele de apeluri de la Mike, Vanessa si numere straine, si incep sa citesc in graba mesajele. Ochii mei mi se umplura de lacrimi cand vazura cat de ingrijorati erau pentru mine. Si iar, faptul ca cineva se gandea la mine ma facea sa tremur de bucurie, caci acele momente erau rare. Primisem, in cele cateva saptamani de cand facusem alegerea de a veni in California, mai multe mesaje decat in tot anul care trecuse. Mesaje de buna dimineata, de noapte buna si chiar cu ceea ce faceau zilnic si brusc m-au facut sa realizez cat de proasta am fost ca am vrut sa plec de langa singura fericire care mi-a fost oferita in aceasta viata. Locul meu era acolo, si totusi...
Cu un efort imens, imi trec privirea peste numarul lui Mike si apas pe verde, ducand telefonul la ureche. Un beep si cineva raspunse.
-Buna, suspin eu.
Tacere. Linia cealalta mi se parea inchisa si am fost nevoita sa privesc ecranul pentru a vedea ca inca eram in conversatie.
-Ce faci? intreb timid, aproape in soapta.
De data aceasta, un oftat de usurare se auzi din capul celalt al telefonului.
-Te iubesc, imi raspunde vocea atat de cunosca, facandu-mi inima sa se topeasca.
Chiar si in capatul opus al continentului, vocea lui suna la fel de frumoasa si blanda. Oftez, caci inca nu stiam cum sa rezolv problema, amanand in acelasi timp un raspuns la spusele lui.
-Cum te simti? intreaba el timid si ii simt emotiile traversandu-mi corpul.
-Dac-ai sti...suspin eu trecandu-mi mana peste frunte.
-Unde esti?
Refuz sa ii raspund, stiind ca daca ii spuneam, aveam sa il gasesc aici maine dimineata; ceea ce, sincer, nu ma deranja atat de mult.
-Nu conteaza. Te-am sunat sa stiu de ce ai facut asta.
Un oftat se aude din linia cealalta.
-Nu era ceva concret, Alli, imi pronunta el numele rar, facandu-ma sa ma inmoi.Iar acum, mai mult ca sigur nu am de gand sa plec in Anglia.
-De ce? intreb rapid.
-Pentru ca...ofteaza el. Pentru ca, fir-ar sa fie, te iubesc! Pentru ca mi-ai mancat noptile si pentru ca m-ai secat de lacrimi ! Pentru ca, fir-ar sa fie, mi-ai intrat sub piele cum nimeni nu a reusit! Pentru ca am reusit sa ma indragostesc, si Alii, nu vreau sa imi iei asta...
Vorbele lui imi frang inima, facandu-ma sa ma simt ca o scorpie.
-Nici eu nu vreau sa te ranesc, Mike. Dar e mai bine asa, mint eu. Nu pot suporta gandul ca ne va desparti un ocean, ca nu te voi mai vedea decat in vacate. Eu nu sunt facuta pentru astfel de relatii!
-Si nici nu va fii asa, imi spune el.Ti-am spus ca m-am razgandit! Ce trebuie sa fac ca sa ma crezi?
Oftez, frecandu-mi de zor fruntea.
-Unde vei merge?intreb in soapta.
Astept un rapuns cu inima in gat.
-Suffolk, spune el.
Inima imi tresare rapid cand imi amintesc ca si eu am fost acceptata la aceasi universitate.
-Ai fost acceptat? il intreb incercand sa imi ascund fericirea.
-A fost prima universitate la care am trimis scrisoare! Daca m-ai fi lasat sa iti explic...
Ma intristez din nou. Din cauza nesabuintei mele am pierdut clipe frumoase alaturi de el iar din cauza mea am ratat un bal, zambetul lui si iimbratisarile de care aveam atat de multa nevoie! In schimb, am castigat lacrimi si vizite la spital.
-Te iubesc, e tot ce pot sa spun.
-Si eu te iubesc, raspunsul nu intarzie sa apara.
Zambesc pentru prima data in ultimele saptamani.
-Unde esti?
-La spital, spun si inchid ochii, muscandu-mi buza de jos.
Reactia lui nu era o surpriza pentru mine.
-Ce cauti acolo?
-Poveste amuzanta...
Stiam ca nu aveam cum sa scap de interogatoriu, asa ca i-am povestit tot, cu lux de amanunte toate zilele in care am stat despartiti, iar de fiecare daca cand il auzeam chicotind, o piatra mi se lua de pe suflet. Iubeam si eram iubita...
-------------------------------------------------
Va multumesc ca ati fost alaturi de Mike si Alli pana la sfarsit. Din pacate, aici se termina povestea lor, caci impreuna au avut de spus de-a lungul celor 33 de capitole toate sentimentele, lacrimile si fericirea, lupta cu viata si iubirea.
De asemenea, Alli va multumeste pentru sprijinul acordat si pentru injuraturile sau lacrimile de fericire venite din partea voastra.
Nu uitati: in fiecare zi aveti un motiv pentru care sa zambiti, pentru care sa fiti fericiti!
Simpla prezenta a unei flori, a unui om nescunoscut va poate face sa va simtiti special, iar eu ador specialul <3
Smiley, you're beautiful <3
Trecut e trecut, viitorul nu il stim. Traieste prezentul <3
CITEȘTI
Dacă ai ști...
Romance"Ăsta e liceul. Locul în care ai o etichetă, care dispare și apare în funcție de faptele comise, iar fiecare om e bine venit să îți atribuie calități și defecte mai mult sau puțin reale. Lucrul cel mai grav este că tu nu ai idee despre ceea ce cred...
