Dacă ai ști...

Capitolul doi: Invitaţie

Capitolul 2:

#Invitație

Școala Hellen mi se pare un loc mult mai plictisitor decât se deducea din broșuri. Înaltă și cu două corpuri, școala aceasta mă duce cu gândul la școlile din Anglia: cărămidă roșie şi aspect ploios, plictisitor. În fața curții, deasupra intrării principale, era așezată mândră și cu scris elegant numele școlii:

Hellen High School.

Școala cuprindea două corpuri, o sală de sport, o cantină și un internat. Mi-am parcat mașina în locurile rezervate pentru cei din ultimul an și am pornit agale spre secretariat, scris prea mare ca să întrebi unde este.

-O să iți placă la noi. Avem concursuri lunare cu premii și profesori gradul I, mă lingușea femeia roșcată și un pic uscățivă.

- Dacă doriți să o convingeți pe mama că este un loc perfect pentru mine, ați reușit, îi zic plictisită.Mulțumesc pentru prezentare dar este ultimul meu an, deci nu prea am pretenții.

Și era adevărat. Înăuntrul meu, știam că este din cauză că nu va dura mult până ce îmi voi anunța retragerea și altă doamnă secretară, din altă țară, își va prezenta școala în cel mai frumos mod. Am luat actele care trebuiau completate și semnate de profesori, împreună cu orarul și am ieșit afară. Vremea era mohorâtă azi, la fel că starea mea de început de an.

Am privit în jur. Elevii se înghioldeau să ajungă la ore, alții își parcau în graba mașina, fugind spre cursuri. Nu înțelegeam graba până când, uitându-mă la ceas, constat cu stupoare că doar două minute mă despărțeau de renumită sonerie ce anunța începerea orei. Cum nu-mi place să întârzi, am zbughit-o drept spre primul corp, unde aveam biologie. Perfect, mi-am spus înjurând, un moment mai bun nu și-a putut alege biologia? Pe lângă faptul că o detest, este și prima oră din an. Cum în ziua în care ar fi trebuit să îmi aleg orele pentru semestrul întâi am fost gripată, mama mi-a ales cele mai frumoase ore. Mi-am forțat mintea să rămână tăcută ca să mă pot concentra asupra mersului. Un, doi, trei, patru. Tic-Tac. Cinci secunde până la fix, șase pași de făcut.

Am deschis ușa clasei și m-am repezit înăuntru, rugându-mă să nu fi început deja predarea. Profesorul era unul dintre acei oameni pe care îi vezi în filmele vechi. Înalt, elegant și cu o mustață antică, puțin prăfuită, cu părul alb și cărunt. Cu toate că era în vârstă, domnul Hend, așa cum scria în orar, impunea respect prin atitudinea sa și prin menținerea coloanei vertebrale drepte.

- Vă putem ajuta cu ceva?întrebă el.

Am tresărit. Tonul lui era jos, iar ochii lui negri îmi urmăreau mișcările.

-Ă, m-am bâlbâit. Sunt Alice Mary Trew. Ultimul an. Îmi pare rău că am întârziat.

Creierul meu era capabil să formeze doar propoziții scurte și am înjurat în minte pentru neatenția mea. Acum, o clasă întreagă se uita curioasă în direcția mea, făcându-mă să mă rușinez.

- E în regulă, domnișoară, vorbește într-un târziu. E prima ta zi aici și cel mai probabil nu ai găsit clasa. Ia loc te rog.

Am dat din cap că am înțeles și mi-am rotit privirea în sală. Erau două locuri libere, unul în spate, lângă un tip adormit și unul în al treilea rând, lângă o fată care îmi făcea agitată semne cu mâna. Mi-am dat ochii peste cap și m-am așezat lângă ea.

- Nu voiam să par insistentă, zice iar eu am surâs, dar proful începe lecția și tu te holbai la...., se întoarse și îmi arată direcția înspre care mă holbasem. Mi-am rotit și eu capul și am descoperit un băiat cu părul ciufulit și o față extrem de odihnită față de cum mi se păruse acum zece secunde care îi făcea cu ochiul noi mele colege de bancă. Ea îi zâmbi și se întoarse spre mine.