Dacă ai ști...

Capitolul 28

Focul arunca scântei pe fețele fericite ale colegiilor mei, in timp ce Hend se asigura ca toți sunt prezenți. Saracul, cred ca nu mai organizează in viata lui astfel de iesiri! Mi se pare ca a rămas traumatizat.
Imi întorc capul si il privesc pe Mike, care vorbește cu unul dintre băieții de la volei. Tipul e foarte înalt si observ in treacăt cum ii face cu ochiul lui Jess, aceasta inrosindu-se.
O privesc muta întrebând-o din priviri ce se intampla, iar ea imi face semn sa vin acolo.
Ma ridic si ma strecor pe lângă un grup de fumători, așezandu-ma pe busteanul incredibil de rece si ud.
-Il mai tii minte pe tipul cu care m-am întâlnit la petrecerea lui Travis?
As putea sa uit? Aprob din cap, stiind ca nu ma va lasa sa vorbesc atâta timp cât este extrem de emotionanta si entuziasmata.
-El este prietenul lui. E ultimul an, si suntem in aceeași clasa la chimie. Nu e drăguț?
Imi arunc privirea spre băiatul ce vorbește cu Mike si încep examinarea. E blond, înalt, are spatele lat, iar reflexiile focului pe fata lui ii dau o tenta de bătrân. E îmbrăcat subtire, in pantaloni scurti si tricou, ce ii scot muschii in evidentă. Spre deosebire de Mike, acesta e mult mai slab si înalt.
-Mmi se pare ok zic întorcându-ma spre ea.
Imi zâmbește cu subînțeles si își sprijină capul in mana dreapta, fixsandu-l cu privirea.
-Am si eu o intrebare, zic.
Jess revine din transa si ma privește, acordându-mi totala atenție.
-Observ ca toate fetele, bine, majoritatea, își caută iubiri de moment. De preferat cei bine făcuți si draguti, care sa stea cu ei câteva luni. Inteleg, cinci, șase băieți. Vrei sa schimbi aerul, vrei ceva nou. Dar cât?intreb ciudat de încet. Adică nu te saturi sa te săruti cu 20 in trei luni? Nu vrei sa știi ca e cineva, acolo care are grija de tine iarna, care te așteaptă cu o ciocolata calda si care, culmea, e aceeași persoana? Zic si eu.
Jess contempleaza la monologul meu privind in gol focul ce arunca scântei periculos de aproape de fata ei.
-Nu știu ce sa zic, spune ea încă privind focul. Așa sunt ele. Si nu ești cu nimic anormala dacă tu alegi altceva.
Se întoarce si imi zâmbește.
-Pff, si eu care credeam ca sunt o ciudata, zic.
Pufnim in ras, uitându-ne una la cealaltă. O iau pe dupa umeri si il ascultam împreuna pe Hend, care ne cheamă la Karaoke.
Nimeni nu știe ca eu cant, inafara de Jess si Mike, care bineînțeles ca nu își țin gura si aproape ca ma ridica cu forța de pe bustean.
Timida, căci nu imi place sa imi expun "talentul" la vedere, iau microfonul si chitara ce sta sprijinita de un copac si imi spun rugăciunea in gând. Văzând ca nu incep, Jess se apropie de mine si își pune mâinile pe umerii mei.
-Ești talentata, fato! Arată-le si la alții ce poți! Chiar vrei sa stai ascunsa in vagauna ta si sa nu te știe nimeni? Sa nu te cunoască nimeni? Asta vrei? Ai un talent rar. Crezi ca Justin Timberlake a stat ascuns si a venit cineva si a zis "Gata. De azi, te fac vedeta."? Ești proata dacă nu începi sa canti acum. Hai ca poți!
Jess imi da un ghiont si imi trimite primii fiori ai succesului. Imi caut in sertar zâmbetul, il asez pe fata, pornesc microfonul si verific chitara.
Privesc lumea ce așteaptă sa incep, si imi zic in minte ca nu e treaba mea ce cred ei. "curaj, Alli!"
Primele acorduri ale melodiei imi strarnesc un sentiment de implinire, iar versurile melodiei "Try" imi dau un impuls de a începe sa cant. Am alături de mine prieteni, si de ce nu as putea arată cine sunt?
Trebuie sa cazi, sa ca sa știi dacă ești bun.
Deschid gura, iar primele versuri imi ies din suflet, fără sa ma chinui sa atrag publicul.
Imi fac curaj si privesc publicul, gasind perechi de ochi mirate si entuziasmate. Pe Mike il găsesc stand pe bustean si ascultandu-ma, fără sa își ia ochii de la mine. Ma privește cu admiratie si asta imi da un plus de curaj. Jess si colegele mele de la biologie se înclina in rostul muzicii, iar un grup de băieți si fete ma ajuta la refren.
Văzând ca eu am putut creea o astfel de atmosfera, ma invinuiesc fiindcă nu am început sa fac asta mai de mult si dau vina pe părinți care nu au știut sa ma susțină.
Imi alung imediat gândul acesta si termin melodia cu un ultim acord, in boxe auzindu-se "Multumesc". Ma aplec in aplauzele publicului începând sa imi dau jos chitara.
Jess si Mike incep sa strige "Biss" iar in curând tot grupul ma așteaptă sa cant din nou.
Piesa dupa piesa, atmosfera era tot mai frumoasa si lumea era mai multă adunandu-se de prin sat.
-E un club in seara asta unde avem nevoie de un solist. Ne-ai putea onora cu prezenta?striga un localnic acoperind zgomotele.
Înainte sa imi revin si încercând sa găsesc o modalitate de a imi deschide gura, Profesorul Hend mi-o lua înainte.
-In nici un caz. Suntem aici in grup, iar dupa ora 10 nu e voie decât accesul pe plaja.
Ridic din umeri, scotandu-mi chitara si punând-o cu grija la locul ei, simțind pe cineva in spatele meu. Ma întorc si găsesc omul care cu câteva minute in urma ma invita la club.
-Ai aici adresa, in caz ca vrei sa trăiești periculos, imi zice.
Imi înmâneaza o hârtie pe care într-adevăr era trecută o strada si un nume. Ii arat hârtia in semn ca am înțeles si o indes in buzunarul din spatele patalonilor.
Încet încet focul se stinge si fiecare pleacă spre cabana lui. Înaintez încet cu Jess si Mike in stânga si dreapta mea bucurandu-ma de seara aceasta perfecta. Stelele strălucesc fiind singura sursa de lumina din zona iar oceanul este linistit, valurile mici spargandu-se la mal la infinit. Imi iau la revedere de la Mike, pupandu-l si îmbratisandu-l si intru cu Jess in cabana.
Oboseala acumulata imi face capul sa pulseze si ma schimb rapid, băgandu-ma in pat.

***

In camera lumina lipseste complet, insa un ciocnit enervant se aude neîncetat. Ma ridic buimaca, crezând ca deja e dimineața si dau cu ochii de ceas. 10 P.M.
Ce...?
Imi deschid ochii larg începând sa ma acomodez cu întunericul, încercând sa înțeleg de unde vin bătăile.
Se aud de undeva de langa patul meu, si dandu-mi seama ca e o fereastra acolo, trag de ea. Se pare ca nu mi-am inspectat bine camera.
Mike se iveste de dupa geam si intra puțin cam prea zgomotos pentru o asemenea ora, trezind-o si pe Jess.
-Ce se intampla?
Mike începe sa rada zgomotos,iar eu sar sa ii acopar gura cu mâinile.
-Taci!ii zic lui Jess. De ce ai venit?
-Nu-mi spune-ți ca ați venit pana aici, intr-o minitabara fără părinți doar pentru a dormi noaptea.
-De fapt, zice Jess, ursuletii mei gumosi dansau foarte bine samba.
-Haideti fetelor! Alli doar nu o sa stai cu mainile in sân doar pentru ca Hend a zis ca nu poți cânta acolo!
Vazandu-ne expresiile lipsite de viata, a început sa îndruge diferitele motive pentru care ar trebui sa mergem acolo.
-Fie, zicem eu si Jess in cor. Sa mergem!