𝓟𝓪𝓻𝓯𝓾𝓶𝓾𝓵 𝓭𝓸𝓶𝓷𝓾𝓵𝓾𝓲 𝓓.𝓙.𝓡.

Aniversarea stelelor

Domnul meu DJR,

O lună.
O lună de când te-ai strecurat în venele mele...

O lună de când ni s-a schimbat viața.

Te simt atât de aproape, îmi ești atât de aproape.

Dar cu toate astea... Tot nu pot explica ceea ce nutresc în adâncul meu, doar pentru tine, iubitule.

Urcam niște munți, îmi era cald, iubitule, știam că vreau să mă răcoresc cumva. Iar tu... Tu, domnul meu DJR, ai năpustit asupra mea, exact ca o lavină ce ai fost! M-ai îngropat în fulgi de zăpadă, în răcoarea ta dulce și acrișoară. Nu mai pot ieși de-aici, nu vreau s-o fac! Tu îmi ești climatul de care am nevoie, răcoarea după care tânjeam... Voi hiberna sub tine, iubitule, nu voi pleca niciodată de aici, de sub tine. Te las să mă săruți până în degerături, să mă rupi în bucăți de gheață, numai să știu că ești al meu cu totul, că sunt a ta cu totul.

Nu vreau să trăiesc într-un cerc vicios și pusilanim, chiar dacă o fac deja. Nu vreau s-o mai fac.
Îmi vine să-ți urlu direct în suflet cât de mult te iubesc, cât de inefabil te iubesc... Îmi vine să-ți urlu direct în egou cât de inegalabil ești, iubitule.

Când m-am trezit, iubitule, îmi venea să te arunc brutal în brațele paroxismului, și să te împing în fața unui satiriazis poetic, cu buzele mele, cu atingerile mele calde și ude.
Îmi venea să mă sărut pasional cu dragostea aceea mare...

Și știu că ești foarte generos, iubitule... Nu m-aș fi săturat atât de ușor. Vreau să profit din plin de generozitatea ta.
Tu ești generos, eu sunt lacomă! Nu mai las nimic pentru... alta.

Te iubesc și te am. Te iubesc și te doresc. Te iubesc și flămânzesc, m-ai auzit?

Și... eu când flămânzesc, iubitule, o fac toată viața.
Flămândă după a ta depravare și a ta iubire.

Pentru
totdeauna.