𝓟𝓪𝓻𝓯𝓾𝓶𝓾𝓵 𝓭𝓸𝓶𝓷𝓾𝓵𝓾𝓲 𝓓.𝓙.𝓡.

Frunze îmbătate căpșunatic

Domnul meu DJR,

Este dimineață. Este însorit.
Iar eu am mai luat două jumătăți de lingură de miere, fără să-mi fie greață de această dată. Cuvântul tău îmi e poruncă. Dar dacă mi-ai spune să nu te mai iubesc, mi-ar fi dușman și haos. Dacă mi-ai spune să nu te mai iubesc, doar în acest caz, aș face contrariul și m-aș ambiționa și mai tare, s-o fac și mai intens. Îmi ești lumina din întuneric, îmi ești cuvânt și culoare pe o pagină blestemată-n lacune și albiciune.

Bună dimineața, iubitul meu somnoros!

Ai adormit inopinat, precum un copil... Ești atât de scump când îți lași, fără să vrei, glasul în mârâieli și suspinuri visătoare. La cât de dulce suspini, pot deduce cu fericire că ai un somn liniștitor și odihnitor. Este pe deplin cel mai frumos moment al meu de când mi-am deschis ochișorii confuzi dintr-un vis năucitor.

Ce frumos suspini...

Mi te imaginez pe niște norișori roz și pufoși, de vată de zahăr. Cu fiecare suspin pe care-l lași în Univers, iei câte o îmbucătură pofticioasă din zahărul lipicios și aromat în nuanțe căpșunii... Încă una, încă una, până când cazi în gol și te întorci din nou la mine, în brațele mele, sub umbra răcoroasă a unui copac înzestrat cu frunze îmbătate roșiatic de sfeclă zaharată-n interior de căpșune.

Ți-aș face șerbet de zmeură și te-aș îndulci cu el...
Gândul îmi zboară la mâncare, sunt lihnită.

Te-aș mânca pe tine, dar te iubesc, așa că mușc doar de unde pot. Aș mușca și de unde nu pot, dar te iubesc și te vreau întreg și sprinten.

Declarațiile mele de dragoste îmi țin de foame și sete, nu mai am nevoie de mâncare. De fapt, am nevoie, îmi este foame de lup, și nu vreau să-mi înfig necontrolabil colții-n gâtul tău, în gâtul nostru. A devenit al nostru de la pornirile mele înfometate, altfel era doar al tău. Aș fi fost profund geloasă să fie doar al tău, și m-aș fi războit pentru tine.

Când mănânci toată vata aia de zahăr, domnul meu DJR? Este apetisantă, iar eu te doresc în brațele mele. Nu pentru a te mânca, ci pentru a te mângâia cu gheruțele prin păr, în timp ce-ți povestesc cât de foame îmi este.

Te-aș mânca, sincer, dar nu de foame.

Te-aș mânca din dragoste.

Haide, mănâncă vata toată, te vreau la mine în brațe!