Domnul meu DJR,
Cuvintele tale de jar,
Arta ta, scumpa mea polluxie,
Mă aruncă-n matutinul pojar,
Dansând în dezechilibrări cu a mea ataxie...
Mă aruncă-n flăcările-ți fierbinți,
Departe de a lor morbidă vacuitate,
În hăul schimbului nostru de arginți,
Apără-mă, vindecă-mă cu a ta inocuitate!
Ține-mă, rupe-mă-n fâșii înaurite,
Preschimbă-mă-n mii de cuvinte,
Du-mă-n dorințele-ți înmugurite,
Încuie-mă-n monomana-ți sorginte.
Poezie scrisă din eter,
Ruptă din instinctul deleter,
Născută din Raphanus sativus,
Băută din închegatu-ți clavus...
Domnul meu DJR, ești arta pe care o respir, arta pe care o transpir. Iar pentru asta, pentru sacralitatea ta, am să te iubesc până la sfârșitul timpului, până-n scoarța lui inombrabilă.
CITEȘTI
𝓟𝓪𝓻𝓯𝓾𝓶𝓾𝓵 𝓭𝓸𝓶𝓷𝓾𝓵𝓾𝓲 𝓓.𝓙.𝓡.
Romance𝑨𝒕𝒖𝒏𝒄𝒊 𝒄â𝒏𝒅 𝒅𝒐𝒓𝒎𝒊 𝒔𝒂𝒖 𝒆ș𝒕𝒊 𝒑𝒍𝒆𝒄𝒂𝒕, 𝒗𝒆𝒊 ș𝒕𝒊 𝒄ă 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒂𝒊𝒄𝒊, 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒓â𝒏𝒅𝒖𝒓𝒊, 𝒔𝒊𝒎ț𝒊𝒏𝒅𝒖-𝒕𝒆.
