𝓟𝓪𝓻𝓯𝓾𝓶𝓾𝓵 𝓭𝓸𝓶𝓷𝓾𝓵𝓾𝓲 𝓓.𝓙.𝓡.

Destăinuire-n ramurile morților

Domnul meu DJR,

În absența ta,
Am avut răbdare ca zahărul să se topească în laptele cu semințe de cacao,
Iar atenția mea a primit-o un fericit sâmbure de avocado...

Fratele meu a zis că vrea să planteze arbore de fericit sâmbure,
Iar asta m-a dus cu gândul la nucul de cupru,
Prima fructă a lui îmi trezește aripi de fluture,
De-abia aștept s-o savurăm întinși pe pământul aspru!

Nu ai plecat de mult, dar îmi lipsești!

De ce îmi este cerul atât de incolor?
Iubitule, îmi lipsești atât de mult,
Încât m-aș destăinui ramurilor morților,
De-ar fi verosimil acest copăcel ocult!...

De-ar fi, toți dați uitării ar fi invidioși,
Te-aș povesti în fraze poetice și rime,
Și te-aș lega printre arborii uscați și melodioși,
Ca absența ta să nu mă mai deprime...

Și mă deprimă tare, ce pot să fac?
Îmi ești suflet, inimă și fericire,
Chiar nu vreau acum fericită să mă prefac,
Fără tine, simt cea mai aprigă rătăcire.

Mi-ai jurat că mă iei de nevastă,
Mi-ai mângâiat sânii astrali cu ale tale cuvinte,
Dă-mi din dragostea ta vastă,
Oferă-mi toate rimele tale sfinte!

Îmi este mult prea greu fără tine, înnebunesc, crede-mă...

Îmi ești prieten cel mai bun, îmi ești iubit, îmi ești soț, îmi ești suflet. Cum poate fi un om întreg fără suflet? Spune-mi, domnul meu DJR, te rog! Mă doare inima de nerăbdare să te am din nou lângă mine.

Îmi lipsești, îmi lipsești, îmi lipsești!

Mă doare, mă doare, mă doare!

Mă gândesc la tine, sufletul meu. Vino mai repede, își dorește inima înapoi lumina înstelată de lângă ea...

Am o problemă; absența ta.

Aș scrijeli cerul de exasperare, cu unghiile mele-n inițialele tale.
Iubirea mea, ți-aș muta Soarele de pe cer, ți-aș desena numele în constelații și ți l-aș picta în stele căzătoare.

Te iubesc, domnul meu DJR!

Pentru infinite stele căzătoare, iubitule, pentru totdeauna.