Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 29

-Cum adica pleci? spun foarte agitata

-Adica directorul a spus ca ne ofera un contract dar trebuie sa mergem in America pentru inceput trei luni dupa care jumatate de an.

-Cand va trebui sa pleci?

-Dupa examenele de sfarsit de an.

-Si scoala, orasul, parintii tai, eu? ofteaza adanc si incepe sa se miste dintr-o parte in alta agitat.

Imi era clar ca acum trebuia sa aleaga intre cariera si oamenii lui dragi, dar evident ca imi doream sa ma aleaga pe mine si familia lui decat visul lui, dar asta ar fi mult prea egoist din partea mea. Daca el vrea sa mearga si daca asta e visul lui nu pot decat sa-l incurajez sa o faca. Stiti cum e, daca iubesti ceva dai drumul ,daca se intoarce atunci a fost al tau, daca nu atunci nu a fost al tau niciodata. Oricat ma durea faptul ca nu-l voi mai avea langa mine imi doream mai mult sa-l vad fericit.

-Ar trebuie sa mergi si sa-ti indeplinesti visul.

-Dar Mia..., a vrut sa mai spuna ceva insa i-am pus degetul aratator pe buze

-Niciun dar, vei merge acolo si vei da tot ce ai mai bun din pinguinul tau si vei devenii cel mai tanar solist cu un succes asa de mare. Alaturi de baieti, evident.

-Esti sigura?

-Normal ca sunt, daca tu esti fericit si eu sunt.  imi prinde obrajii intre palmele lui si apoi imi saruta fruntea

-Multumesc, ma ajuta mult.

-Hei porumbeilor, veniti? intreaba Michael

-E cumva petrecerea de dupa cel mai zgomotos concert din ultimul secol? zpun razand

-Da si va dura pana in zori! striga el ca si cand era intr-un film de razboi si trebuia sa-si motiveze coechipierii sa lupte pana la capat.

-Adica pana te pune mami la somn, asa-i Michael?

-Calum, taci!

-Aww, baiatul mamei. zice Katie facandu-ne pe toti sa radem. Dupa ce l-am mai tachinat putin pe Michael ne-am urcat toti in masina lui Luke- cei drept stateam mai inghesuiti decat sarmalele intr-o farfurie- si am plecat spre casa baiatului cu par de 'foc'. In cateva minute am ajuns la el acasa si ne-am facut comozi. Apoi treptat am inceput sa renuntam la inhibitii si am dat muzica tare lasand inimile noastre sa simta ritmul.

Cu toate ca am mai petrecut o data cu ei am ramas la fel de socata de nebunia lor, au facut un dezastru de zece ori mai mare si de asemenea m-au epuizat mai tare. Cand ma uit la ceas vad ca e aproape miezul noptii si cum nu vroiam sa-i supar pe ai mei si nici nu vroiam sa cad lata pe jos de oboseala l-am rugat pe Luke sa ma duca acasa. I-am salutat pe baieti si pe Katie si am plecat, am ajuns repede in fata casei mele si Luke s-a pus din nou in fata mea prinzandu-mi palmele, ca in seara balului.

-Mia, legat de cele petrecute azi...

-Nu, nu incepe sa-mi spui ca eu sunt motivul care te impiedica sa pleci in America. Luke, eu nu voi sta in calea fericirii tale chiar daca asta inseamna sa nu te mai vad.

-Dar tu esti fericirea mea, cum as putea sa ma simt implinit fiind in America fara tine si cum as putea sa raman aici fara sa ma gandesc la ce ar fi fost daca..

-Of Luke! ofteaza si el adanc iar eu il iau in brate, el mangaindu-mi crestetul capului. Realizam acum ca acestea ar putea fi ultimele cinci saptamani pe care le petrecem impreuna.

------------------------------

M-am trezit destul de tarziu si dupa rutina zilnica am hotarat sa ies la o plimbare. Nu stiu de ce, dar simteam nevoia, asa ca m-am imbracat comod si am plecat in parc. Vremea era asa placuta, nu era nici cald nici frig , era perfect, era armonie in natura. A fost o perioada foarte tensionata, nu de mult si-a revenit Luke din amnezie, iar acum am aflat ca va pleca trei luni in America. Am nevoie de ordine in ganduri, trebuie sa profit de timpul acesta, voi face tot ce-mi sta in putinta sa fie cele mai frumoase saptamani impreuna.

Am hotarat sa ma asez pe o banca si sa privesc cerul albastru, senin si sa-mi golesc mintea. Aveam nevoie de cinci minute in care sa nu-mi pese de nimic, de cinci minute in care sa uit de toti si toate, cinci minute in care sa traiesc altfel.

Plimbarea asta m-a linistit sufleteste asa ca acum stiam exact ce aveam de facut, l-am sunat pe Luke si l-am rugat sa ne intalnim la el. Bineinteles ca a fost de acord asa ca am plecat direct spre el, in scurt timp eram in fata apartamentului sau. Am batut la usa si asteptam sa apara in fata mea fata lui angelica.

-Hei pufosenie!

-Pinguinel! ne-am luat in brate tandru si apoi am mers in camera sa

-Ti s-a facut dor de mine?

-Mereu mi-e dor de tine Luke. spun de parca ar trebui sa stie deja asta

-Ha, ha. rade el sarcastic si scoate limba

-Luke, uite America e cel mai iincredibil lucru care ti s-ar putea intampla nu-l poti refuza din cauza mea. Ok? Vei merge acolo si iti vei indeplini visul si cand te vei intoarce nu vei regreta si vei fi implinit.

El a ramas privindu-ma cu un zambet mare pe fata si brusc, fara sa-mi dau seama m-a strans tare in brate apoi m-a sarutat scurt.

-Multumesc! Multumesc pentru tot! a urmat o liniste coplesitoare insa noi am ramas imbratisati pana cand Luke s-a ridicat si a venit cu chitara langa mine. Am scris asta cu putin timp in urma, nu e chiar gata dar sper sa-ti placa.

Primele acorduri au inceput si sunetul melodiei imi gadila auzul si imina. Privindu-l vedeam pasiunea si daruirea pe care o dadea in ceea ce facea, ca si cum aerul lui era muzica, fara ea nu putea exista. Iubeam sa-l aud cantand si are un talent desavarsit, si nu spun asta pentru ca il cunosc si il iubesc chiar are acest talent. Cand a ajuns la ultimul acord al melodiei si-a ridicat privirea spre mine si astepta o parere.

-A fost asa frumos!

-Eh spui asta pentru ca sunt iubitul tau.

-Nu-i adevarat, Luke am auzit o gramada de cantareti dar nu am vazut si auzit pe nimeni ca tine.

-Ce dlagut. am chicotit pentru ca a facut o fata de copil mic iar apoi a urmat o liniste coplesitoare, pe care eu am rupt-o.

-Luke?

-Da?

-Poti sa ma inveti sa cant la chiatara?

-Sigur.

S-a apropiat de mine, mi-a dat chitara sa, si-a pus gentil mainile peste ale mele, mi-a pozitionat degetele pe corzi si apoi am dat drumul penitei pe corzi. Pentru cateva ore bune am stat acolo langa geamul sau exersand notele, soarele apunea incet iar razele de un portocaliu rozaliu cadeau pe fetele noastre. Am pus penita jos si mi-am intors privirea spre el. Ne-am apropiat incet si ne-am unit buzele intr-un sarut dulce, romantic si adevarat. Ne-am desprins usor din sarut si am ramas cu fruntile lipite, mana lui pe fata mea facand miscari usoare care imi mangaiau obrazul.

-Vom trece si peste asta, promit! am spus cu voce stinsa sperand ca momentul sa dureze la infinit.

Buna tuturor! Imi cer scuze pentru ca nu am mai postat de mult, mult timp dar scuza mea sunt simularie..mda...patetic...dar ce sa fac. Sper ca nu v-am dezamagit prea tare cu capitolul acesta... si incerc ca de acum sa posteaz in fiecare weekend.

Multumesc din inima pentru 21.8K!!! E uimitor, lava you so much!