Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 16

Ne-am desprins din sarut, zapada inca plutind in jurul nostru. Ne-am privit in ochi adanc si ne zambeam. Era o tacere de mormant dar erau suficient faptul ca eram langa el. Inca ii simteam buzele peste ale mele si nu-mi mai simteam obrazul dupa ce toata zapada de pe palma lui a lasat-o pe el, dar nu-mi displacea, nici nu puteam sa-mi inchipui alt moment mai frumos pentru primul meu sarut.

-Esti asa frumoasa,Mia! spunea privindu-ma visator si trecandu-si din nou palma peste obrazul meu.

-Nici nu-ti poti imagina cat de mult tin la tine. in acel moment am rosit toata, nu puteam vedea nici eu si nici Luke dar o simteam.

In acel moment nu stiam exact ce ar insemna asta. Suntem sau nu impreuna si cum sunt putin mai ciudata de fel am zis ca nu pot afla decat daca il intreb.

-Luke....noi...suntem impreuna? nu puteam sa ma uit la el in acel moment deci am privit in jos spre cizmele mele. Atunci Luke si-a pus mana pe barbia mea si mi-a ridicat capul pentru al privi in ochi.

-Daca si tu esti de acord...

-DA! am tresarit ca arsa schimbandu-mi starea de timiditatea intruna energica. Am inceput amandoi sa radem, apoi Luke si-a impleticit degetele cu ale mele si ne-am asezat pe banca.

Stateam unul in fata altuia si ne jucam cu mainile privirile nostre fiind concentrate pe ele.

-Am asteptat atat de mult asta. atunci m-am oprit din jocul mainilor si l-am privit.

Ati avut vreodata momente in care pur si simplu simteati ca sunteti un nimeni, cand credeai ca nimeni nu ar da doi bani pe tine? Asa a fost toata viata pentru mine pana cand l-am intalnit pe Luke si pe Katie. Ei sunt cei care m-au scos din 'pestera' mea de amaraciune si de asta le sunt atat de recunoscatoare, cat despre Luke ei bine e mult mai mult decat o simpla prietenie ceea ce simt pentru el. Toate sentimentele mele pentru el au iesit la iveala in acele momente si fara sa gandesc prea mult i-am sarit in brate si l-am sarutat. Nu stiam cum alcumva sa-i arat cat de mult tin la el si cat de mult il vreau aproape, dar stiu ca avandu-l aproape voi invata treptat sa ma bucur de viata si voi putea fi ca orice alta adolescenta de varsta mea.

Cand l-am privit dinnou in ochi, mi-a zambit lung si tot ce mi-a spus a fost:

-Ma uimesti mereu. mi se parea ciudat adica mi-a facut atatea complimente iar eu tac precum un mielusel.Nu mai puteam rezista, trebuia sa zic ceva dar la cat de 'geniala' sunt am scos o perla.

-Luke...aaa.. sti..si tu..aaaa. incercam si eu sa scot ceva pe gura insa nu reuseam iar Luke nu mai putea de ras

-Eu ce?

-Tu..ma uimesti pe zi ce trrece, adica eu sunt Mia, fata ciudata si timida care nu stie ce e o viata sociala iar tu esti Luke cel mai cool baiat pe care l-am intalnit vreodata si pur si simplu nu inteleg. De ce eu?

-Mia, tocmai pentru ca esti timida si pentru ca nu sti ce e o viata sociala si pentru ca esti tot ceea ce alte fete nu sunt imi placi. Esti unica si nu vreau sa te schimbi te vreau exact asa, pentru mine, numai pentru mine.

-Serios?

-Da. atunci l-am strans in brate si se simtea asa bine nu vroiam sa-i mai dau drumul am stat asa cateva minute bune, iar apoi am inceput dinnou sa ne jucam cu mainile.

-Mi se face frig si somn. m-am plans eu

-Atunci mai bine mergi inauntru la caldurica.

-Dar vreau sa mai stau cu tine. atunci am facut o fata de catelus plouat la care Luke a ras

-Ei bine si eu vreau sa mai stam dar nu vreau ca micuta mea sa se imbolnaveasca.

-Hei! Nu-s asa micuta, esti doar cu un cap mai mare. am ras amandoi iar apoi ne-am ridicat de pe banca si ne indreptam spre cabana mea, tinandu-ne de mana. Cand ne-am vazut in fata usii ne-am pus unul in fata altuia inca tinundu-ne de maini.