Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 26

-Dar asta o simti? spun privindu-l in ochi, inima batandu-mi tare si asteptand un raspuns.
El se uita cumva vrajit in ochii mei si dupa un moment de liniste care parca a fost o eternitate a deschis gura, dar nimic nu a iesit.

-Imi pare rau...as vrea sa simt, dar....nimic. am inchis ochii lasand o lacrima sa-mi curga pe obraz

-Hei, de ce plangi?

-M-ai uitat Luke, si asta doare mult.  lacrimile veneau tot mai tare si imi umpleau fata. Luke s-a apropiat de mine si m-a luat in brate. Toate lacrimile mi s-au asezat pe camasa lui, lasand o pata care evident se va disparea exact ca amintirile lui.
Imi lipseau atat de mult imbratisarile sale dar cred ca in acel moment imi faceau mai mult rau decat bine asa ca m-am departat de el.

-Esti mai bine? nu i-am putut raspunde asa ca am preferat sa ma retrag si sa plec acasa. Aveam nevoie sa fiu singura si sa-mi pun ordine in lucruri. Am ajuns deci acasa si m-am inchis in camera mea. Eram terminata, m-am trantit in pat si priveam tavanul in gol gandindu-ma la tot ce s-a intamplat din vina mea.

-Ce fel de viata e asta?  Daca asta inseamna viata mai bine nu vreau sa trec prin ea, mai bine ma opresc aici, dar nu puteam face asta, nu puteam pleca acum cand Luke avea cel mai mult nevoie de mine. Ma ridic din pat, deschid geamul si privesc nostalgica spre strada lunga pe care trec masini in fiecare moment. Imi pun castile in urechi si las muzica sa ma linisteasca. Soarele stralucea, oamenii radeau, natura a inviat de o bucata buna de vreme, totul e asa frumos mai putin inima si mintea mea. Sunt pline de amaraciune si tristete.

Se spune ca primavara reprezinta un nou inceput fiindca atunci totul revine la viata, insa de data asta pentru mine inceputul a fost mai mult un sfarsit. Soarele apunea incet si admiram imbinarea de culori care brazda cerul. Parea ca pamantul saruta razele soarelui si se vedea un amestec de rosu,roz,portocaliu,albastru si verde.
Era asa frumos as fi vrut ca acest inceput sa fie la fel de frumos si pentru mine. Incet, incet  soarele  a disparut si s-a facut intuneric, exact cum s-a intamplat in viata mea. Totul era frumos, luminos si plin de viata apoi intr-o secunda a devenit neagra si plina de amaraciune. Am inchis geamul si m-am intins in pat, m-am invelit bine si am adormit.

----------------------

-Ce e asta?

-Deschide-o si vei vedea. Am inceput sa rup ambalajul, apoi am deschis incet cutia astfel ca am gasit inauntru un album cu toate pozele noastre si amintiri frumoase, iar la sfarsit scria: 'Multumesc pentru cele mai frumoase 5 luni din viata mea".

-Luke e foarte frumos, multumesc. l-am strans puternic in brate dar apoi am tresarit si starea de bucurie s-a transformat in tristete.

-Dar eu nu ti-am luat nimic,....am...am uitat.

-Daca eram unul din acei baieti patetici as fi vorbit cu tine despre asta si mi-ai fi luat si tu ceva dar eu vreau sa-ti arat ca-mi pasa.

-Awww!  atunci am sarit la gatul lui si l-am sarutat scurt.

----------------------------

Am tresarit ca arsa din pat din cauza visului pe care l-am avut. Eram asa fericiti, ma consider un monstru pentru ce am facut. M-am ridicat din pat si am mers in baie pentru a ma spala pe fata. Apa rece m-a trezit instantaneu, apoi mi-am privit reflexia in oglinda. In acel moment vroiam sa fac schimb cu el, eu oricum nu am avut o viata plina de viata, de altfel eram mereu fraiera care statea intr-un colt evitand pe toata lumea sau cea de care se luau fetele si baietii populari. Vroiam sa fac schimb cu el sa uit toate acele lucruri, dar oricat imi doream nu puteam.

Mi-am luat un tricou lejer si o pereche de pantaloni scurti si am coborat in sufragerie pentru a citi ceva. Spre norocul meu parintii mei au pleca deja la lucru asa ca aveam parte de liniste.Cel mai la indemana mi-a fost Orase de hartie de John Green asa ca m-am pus pe canapea si am deschis cartea.Cand povestea lua amploare am auzit soneria de la usa, ma ridic alene, deschid usa si in fata mea apare Katie si Calum.