Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 24

IMI CER SCUZE DAR AM SCRIS CAPITOLUL PE TELEFON SI NU STIU DE CE DAR NU S-A POSTAT TOT. Aici aveti tot capitolul!
 

Plangeam de bucurie, a fost o saptamana care m-a epuizat psihic si fizic, cand il vedeam zacand acolo simteam ca mi se ia aerul, iar acum ca totul e bine simt ca renasc.

-Hei, scumpo nu mai plange. Gata, sunt aici.

-Luke nici nu sti cat ma bucur ca te-ai trezit.

-Normal ca m-am trezit doar nu era sa dorm pe veci. zice el razand, dar habar nu avea cat adevar era in vorbele lui, mi-a observat expresia fetei si s-a oprit din ras.

-Ce..ce s-a intamplat mai exact.

-Ai fost in coma Luke, din cauza mea, numai a mea. si incep din nou sa plang. Luke incremeneste la vorbele mele si privind in gol ma ia in brate spunandu-mi ca totul va fi bine.

-Ma duc sa-i chem pe ai tai sigur vor vrea sa te vada. zic eu stergandu-mi lacrimile

Am plecat din salon si am coborat pana la cantina cand i-am vazut parintii am fugit la ei spunandu-le cele intamplate, au lasat totul balta si au fugit repede la el. Cand l-au vazut au sarit in bratele lui, mama sa spunandu-i cat de mult il iubeste si cat se bucura ca s-a trezit. Am privit toata scena dinafara salonului deci am putut sa analizez totul mai bine. Era o minune ca s-a trezit si voi fi vesnic recunoscatoare pentru asta. Am realizat ce inseamna o secunda de neatentie, cum ti se poate schimbaviata dintr-o data la fel sunt si oamenii cateodata calmi alteori iese la iveala animalul din ei. E ciudat dar asa functionam, sper doar ca Luke nu va avea probleme de memorie si asa ma simt rau pentru cate i-am facut. Am intrat apoi si eu in salon oentru a ma bucura alaturi de toti de minune.

Medicii l-au mai tinut doua zile pentru investigatii iar dupa rezultatul final au spus ca totul e ok si poate pleca acasa. Evident ca si eu m-am dus la el ca sa-i ajut atat pe el cat si pe parintii lui fiindca acestia trebuiau sa mearga la lucru.  Am ramas deci cu el pana ziua urmatoare. El s-a pus in pat sa se odihneasca iar eu i-am gatit niste supa, dupa vreo doua ore m-am dus in camera lui ca sa-i dau sa manance.

-Luke, trezeste-te!

-Mda....

-Ti-am adus de mancare.

-Ce? sare el din pat

-Supa.

-Of, ma pot culca inapoi.

-Nici sa nu te gandesti ridica-te si mananca! am zis eu autoritar.

-Da sa traiti!

In timp ce el manca, eu m-am pus langa el. I-am simtit lipsa foarte mult chiar daca era fizic langa mine eu aveam nevoie sa fie psihic langa mine. Mi-a fost dor de vocea lui, de ochii lui, de felul in care se stramba, de felul in care imi striga numele cand il enervez, mi-a fost dor de imbratisarile lui, de felul in care imi spunea 'Te iubesc', de buzele lui presate de ale mele, de el.
Am ajuns sa ma uit asa atente la el incat mi-a simtit privirea.

- Mia am ceva pe fata de te uiti asa la mine? spune lasand bolul de supa jos si venind mai aproape de mine.

-Nu Luke, doar mi-a fost foarte dor de tine si credeam ca..., m-am oprit nu mai puteam continua fiindca as fi inceput sa plang.

-Hei acum e totul bine, nute mai simti vinovata.

-Cum sa nu o fac cand stiu ca daca eram atenta la drumul ala nenorocit totul ar fi fost bine acum si probabil ca am fi mers la scoala chiar dupa ce s-a terminat vacanta ca tot omu', dar nu eu trebuia sa.., si atunci Luke ma saruta brusc si rapid fara macar sa-mi dau seama.

- Te-ai calmat?

-Aha! dau eu din cap fiind putin socata

- Imi pare rau ca ti-aipierdut vacanta de primavara stand la spital cu mine.

-Sa nu mai spui asa ceva niciodata. Dupa ce ca eu te-an bagat in spital vroiai si sa dorm linistita.

-Sincer? Da.

-Las-o balta habar nu ai prin ce am trecut. am vrut sa plec cu bolul de supa pentru a-l spala dar Luke m-a prins de mana si m-a rugat sa mai stau. M-a pus in poala sa si si-a impleticit degetele cu ale mele. O liniste coplesitoare s-a lasat intre noi si numai sunetul respiratiei noastre se mai auzea

-Te iubesc! Si nu o spun numai ca sa-mi racesc gura chiar o fac, nu stai nu o fac o simt.

---------------------

Luke se simtea mai bine cu toate ca uneori il apuca ameteala si durerile de cap, insa era pregatit de scoala. Cand am intrat in liceu toti, dar chiar toti care aveau habar de accidentul nostru a sarit pe Luke dandu-i ciocolata si urari de bine. Parca era o vedeta si toti se inghesuiau pentru un autograf, m-am strecurat afara din acea imbulzeala si l-am asteptat undeva langa. Din fericire agitatia nu a durat prea mult fiindca a sunat clopotelul si toti elevii au plecat spre clasele lor.

-Se pare ca ai devenit vedeta! zic eu amuzata

-Ha ha, zice el sarcastic dandu-mi usor cu degetul peste nas.

Orele treceau al naibii de greu dar intr-un final a venit pauza de masa asa ca ma puteam relaxa putin. Stateam la masa cu Luke, Cal,Ash, Mickey si Katie, nu-i mai vazusem de cand au fost in vizita la spital, iar Luke ei bine stiti voi de cand. Dupa toata aceasta perioada dificila prin care am trecut aveam nevoie de putin timp cu prietenii mei, ne-am simtit lipsa unul altuia iar atunci lui Calum i-a venit o idee: Sa dam  o petrecere vineri seara la el in curte. Un film proiectat, niste muzica si nebuniile lui Ash si Michael. Aveam nevoie de asa ceva, cu totii asa ca ne-am inteles pentru vineri seara la sapte, in curtea lui Calum.

Intr-un final orele s-au terminat si puteam pleca acasa. Cu toate ca Luke refuza intr-u totul sa merg cu el pana acasa am reusit sa-l conving. Vroiam sa-l vad ca intra pe usa aia nenorocita si sa stiu ca e acasa langa ai lui, in siguranta. Totul a mers bine pana cand am iesit din curtea scolii.

-Ma gandeam ca vineri am putea face karaoke doar ca voi veti fi negativul iar eu si Katie sa cantam versurile.

-Sigur....e...o.....idee....minu...,si cu asta a cazut pe jos.

Am simtit din nou un junghi in inima si am cazut in genunchi langa el. Nu mai aveam lacrimi dupa toate cele intamplate asa ca stateam doar asa langa el, cu o expresie neutra si cu o durere de nesuportat in piept. Trecatorii au chemat ambulanta si in scurt timp ma aflam inautrul ei, iar Luke era pe acea targa iarasi.

-Am luat-o de la capat, am spus doar pentru mine si am lasat o lacrima sa-mi brazdeze obrazul.

------------------------

Imi pare sincer rau pentru acest incident si sper sa nu se mai repete.Capitolul e jalnic si imi pare rau dar promit ca ma voi stradui mai mult, de acum voi incepe sa postez doar in weekend asa voi putea sa  ma concentrez mai bine, caci scoala asta imi incurca mereu planurile. Multumesc pentru numarul colosal de cititori nu as fi crezut ca munca mea va fi apreciata in felul asta.

<3 <3 <3