Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 31

Momentul mult asteptat a sosit, e Pastele si la noapte vom inconjura casa Domnului cu lumina lumanarilor care seamana leit cu niste licurici rataciti intr-o padure, insa momentan eu si Katie stam in camera mea in timp ce baietii au repetitii si scriu melodii. Fara baieti, sincer, ne plictisim asa ca ce avem mai bun de facut decat sa ne uitam la un film.

Alegem repede unul si ii dam drumul, povestea prinde amploare si Rosie decide sa nu-i spuna lui Alex despre bebelus.

-Nu ma asteptam la asta din partea ei, zice Katie rupandu-ma o secunda din firul actiunii.

-Mda..nici eu.

-Hei, ai patit ceva?

-Nu. De ce ai zice asta? Doar pentru ca Alex pleaca pe alt continent si o lasa pe Rosie singura ceea ce seamana leit cu situatia mea nu inseamna ca am ceva. apoi am oftat puternic asteptand sa reactioneze si Kat.

-Of Mia, suntem amandoua in asta, defapt toti patru. E greu dar va trece usor promit. Da? eu dau aprobator din cap si zambesc fals doar ca sa o linistesc apoi ne-am continuam vizionarea.

Dupa vreo ora filmul a ajuns la final, iar eu si Katie am inceput sa povestim, sa ascultam muzica si sa ne facem 'tatuaje' cu markere una celeilalte, dar la un moment dat mama lui Katie a sunat-o si a chemat-o acasa fiindca avea nevoie de ajutorul ei,asa ca am condus-o pana jos.

-Mersi ca ai venit Katie!

-Pentru putin, ne vedem la noapte da?

-Da, da! am inchis usor usa in urma ei si m-am indreptat spre camera mea. Ma invarteam de jur imprejurul patului meu si nu stiam ce sa fac, eram foarte plictisita. In timp ce 'creeam o gaura in podea' ochii mi s-au oprit pe o cutie de langa dulap. Am luat-o si cand am deschis-o am dat de niste poze cu mine de cand eram mica, bratari si alte prostii pe care le-am pastrat din acea perioada. In fundul cutiei am dat de un carnetel, cu o coperta prafuita si destul de uzata, de culoare rosiatica. Era jurnalul meu, toate gandurile si sentimentele mele stranse la un loc in acel carnetel. Fara sa ma gandesc prea mult am luat un creion de pe birou, m-am asezat langa geam si mi-am lasat sufletul sa vorbeasca pentru mine.

"Draga Jurnalule,

A trecut o vesnicie de cand nu am mai povestit cu tine. Nici nu stiu de unde sa incep....acum sunt in primul an de liceu, am inceput sa--mi fac prieteni: Katie, Luke, Cal, Mike si Ash, dar tot asa de timida si distanta sunt- mai putin cu ei, evident-. Am invatat in acest an sa iubesc si am avut norocul sa fiu si eu iubita, Luke nu numai ca e prietenul meu, e iubitul meu. Am petrecut momente minunate impreuna, am trecut prin momente critice ca atunci cand a fost in coma si cand a avut amnezie. Inca nu mi-am iertat-o fiindca nu am fost atenta la drumul ala nenorocit, din cauza mea, jumatatea mea si aerul meu a intrat in coma, iar cand s-a trezit a avut pierderea de memorie. Simteam cum mi se sfasie sufletul in acele momente groaznice, nu-ti poti inchipui cum e cand cel pe care il iubesti atat de mult se afla la suferinta.  Totusi printr-o minune si-a revenit si acum am devenit mai uniti ca niciodata.

El si baietii au o trupa...si ei bine au sansa de a deveni vedete, au sansa ca visul lor sa devina realitate, doar ca asta inseamna sa renunte la tot si sa plece in America, sa plece si sa ma lase aici. Am trecut peste toate, am trecut peste cele mai groaznice cosmaruri, dar asta nu stiu cum o voi putea depasi, chiar nu stiu. Toata lumea imi spune, iti promit va fi bine, va trece repede , dar nu e chiar asa. Nu e ca si cand pleaca trei zile in vacanta, nu, ei pleaca in celalalt capat al lumii pentru trei luni de zile.

Gandul ca nu-l voi mai avea langa mine si ca nu-i voi mai simti caldura, imbratisarile alea protective si sarutarile lui, Doamne ce sarutari dulce si tandre are. Nu...nu pot sa traiesc fara el....am spus-o, dar chiar nu pot. Nu stiu cum, nu vreau sa stiu cum, el e parte din viata mea si nu vreau sa se schimbe, dar nu pot nici sa-i stau in cale. Pentru ca il iubesc atat de mult  vreau sa-l vad fericit deci nu pot sa-i tai aripile si sa-i iau steaua norocoasa, m-as uri si mai tare decat pana acum.