Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 7

-Hei! In sfarsit mai observat, a spus el cu un zambet mare pe fata.

-Da...scuze ma concentram pe cerul senin, imi aminteste de ochii tai.dupa cateva secunde am realizat ca am spus si am rosit toata.Nici Luke nu prea stia ce sa zica era la fel de socat ca si mine.

-Serios, am ochii atat de frumosi? zambetul i-a reaparut pe fata. Ii ador zambetul e atat de minunat

-Da! a fost cel mai hotarat 'Da' din viata mea, iar atunci cand am spus-o mai uitat direct in ochii lui.

-Mersi! Nimeni nu a mai spus ceva asa dragut despre mine. in acel moment si-a trecut mana prin par si s-a uitat oriunde dar nu la mine, cred ca l-am socat destul de tare.Au urmat niste momente de liniste intre noi, nimeni nu zicea nimic, dar apoi mi-am amintit ca a lipsit vreo trei zile de la scoala si mi-am zis sa-l intreb.

-Aaa..ai patit ceva, adica nu te-am mai vazut la scoala in ultimele zile.

-Oh, pai sti bunica mea a murit si, ei bine sta in alta localitate.

-Condoleante! Scuze, nu ar fi trebuit sa intreb.

-Stai linistita, cred ca pot spune ca 'am trecut peste'.

Restul drumul nu a mai scos nici unul dintre noi un cuvant. Era asa enervant, vroiam sa vorbesc cu el dar si-a pus castile in urechi si nu vroiam sa-l intrerup.Dupa inca vreo 30 de minute am ajuns la locul de campare.Trebuia sa stam cate doi intr-un cort deci evident ca m-am 'cuplat' cu Katie.Asamblarea cortului a fost misiune imposibila pentru ca nici una dintre noi nu mai facuse asa ceva inainte, dar am primit niste ajutor de la profesori si cortul a fost gata, cumva.Era deja ora pranzului asa ca ne-am strans cu totii pentru a manca.Eram destul de inghesuiti adica 40 de copii la o masa de 20 nu era cel mai confortabil lucru din lume, dar dupa masa diriginta a spus ca avem doua ore libere in care putem explora zona,evident nu prea departe de tabara.

Eu si Katie am pornit la o mica plimbare,aerul de munte era minunat iar susurul izvorului completa perfect tabloul.Katie ma intreba cu cine am stat pe scaun, iar atunci eu i-am povestit tot ce am vorbit,bine nu chiar tot adica am omis partea cand i-am complimentat ochii, nu puteam sa-i spun inca, nu vroiam.A trecut o ora din timpul nostru liber, iar pe Katie o dureau foarte tare picioarele asa ca s-a intors singura, eu mai vroiam sa admir peisajul.

Imi placea la munte cred ca mai mult decat la mare pentru ca era  racoare dar totusi cald si un aer foarte curat. Cat timp meditam la privelisti aud un zgomot din spatele meu. M-am panicat credeam ca e vreu urs sau ceva. Sunetul se auzea din ce in ce mai tare iar genunchii mei tremurau incontrolabil. Dintr-o data a sarit cineva din tufis, dar nici nu am apucat sa ma uit cine era ca eu am si urlat. Cred ca am trezit si speriat orice animal pe o raza de doi km.

-Mai usor ca-mi spargi timpanele. s-a auzit o voce cunoscuta. Atunci mi-am deschis ochi si am vazut ca ursul meu era defapt Luke.

-Ce credeai ca e un urs de te-ai speriat asa? a spus cu un zambet in coltul gurii.

-Sincer?..Da.

-Chiar asa paros sunt? a spus Luke, iar apoi am inceput amandoi sa radem la gluma facuta.

-Ce faci aici singura?

-Pai pe Kat o dureau picioarele, iar eu am vrut sa mai raman aici, deci uite-ma singura, dar tu?

-Am vrut sa ma recreez si cum Calum, dragul meu coleg de cort uraste plimbarile am venit singur.Am o idee, ce-ar fi sa ne plimbam impreuna?

-Ok, nu vad de ce nu. pe exterior paream destul de calma dar pe interior eram la fel de agitata ca un titirez si imi simteam bataile inimii pana in gat,eram tare emotionata.