Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 27

Totul a revenit la normal, liceu, invatat, cate o iesire in weekend, stiti voi. Luke isi revenise pe deplin, insa trebuia sa mai mearga la control din doua in doua saptamani.Eram fericita ca totul era ca inainte, mi s-a confirmat acum ca miracolele exista.
Experienta prin care am trecut m-a invatat ca trebuie sa pretuiesti ce ai si sa spui ceea ce gandesti azi, caci maine ar putea fi prea tarziu.

Revenind la momentul actual,eram la liceu cu o tona de carti in brate fiindca trebuia sa i le tin si pe ale lui Katie caci ea trebuia sa se giuguleasca cu Cal. Ii iubesc, sunt prietenii mei dar in momente ca acesta ma scot din sarite.

-Amorezilor, mai dureaza mult?

-Scuze Mia, nu mi-am dat seama ca a trecut atat. Si-a luat cartile inapoi, l-a mai sarutat o data pe Cal si apoi am plecat spre ora de biologie.

-Chiar asa mult iti place de el?

-Da! Sincer e al doilea baiat cu care ies dar pot jura ca el e sufletul meu pereche.

-Sa-mi ziceti cand e nunta. Nu de alta dar vreau si eu tort. m-a lovit usor cu cotul apoi am ras de gluma facuta. Clopotelul a sunat, eu si Katie eram in laborator asteptand sa se termine tortura. Profesorul a intrat dupa vreo cinci minute si si-a inceput lectia. Eram foarte plictisita, asa ca mi-am lasat capul pe bamca si am atipit, pana cand mi-am auzit numele. Din cauza starii de moleseala si probabil si din instinct m-am ridicat rapid in picioare spunand:

-Da, sunt aici. apoi m-am uitat confuza prin clasa, vazandu-mi colegii razand

-Ma bucur ca esti aici Mia, acum te rog sa deschizi caietul si sa fi atenta. am dat din cap afirmativ, apoi m-am pus jos si am incercat sa fiu atenta la ce spunea, dar evident ca la rusinea pe care am suportat-o mai devreme nu puteam sa ma gandesc la altceva.

Ora aia nenorocita s-a terminat si am tulit-o asa de repede din clasa ca nici Katie nu a vazut faza. Am fugit din nou in cabinetul de muzica, nu am mai fost de multa vreme acolo, iar acum simteam nevoia sa fiu singura. Nu vroiam sa merg pe holuri si sa-i aud pe copii cum rad de mine si spunand cat de fraiera sunt. Eram satula de toate astea, toata viata am fost asa, si durerea si tristetea mi-au fost singurele 'prietene' atata timp incat m-am saturat de ele.

O lacrima, mi-a curs pe obraz in timp ce am inceput sa cant :

"Baby, we were born with
Fire & gold in our eyes, eyes
With fire & gold in our eyes, eyes
Got lightning in a bottle
Hands on the throttle
Even in the dust we shine
With fire & gold in our eyes"

Cant am terminat ma simteam putin mai bine, mai calma, muzica e unul din putinele lucruri care ma calmeaza. M-am ridicat si am parasit sala pentru a merge la cantina, da, era pauza mare si imi era foarte foame asa ca ma rog sa trec neobservata si plec spre cantina. Intru incet pe usa cantinei si ma indrept spre standul cu mancare, totul a fost bine nimeni nu m-a bagat in seama. Mi-am luat tava cu mancare si o cautam pe Katie din priviri, intr-un final am vazut-o si m-am indreptat spre masa la care era.

Cand eram destul de aproape de masa lor imi apare in fata nimeni alta decat Jane. Era prea frumos sa fie adevarat ca sa nu ma bage nimeni in seama.

-Ce faci Mia, te deranjeaza banca din laborator si vrei sa incerci sa dormi la cantina? toti cei prezenti se uitau la noi si radeau, eu nici nu puteam sa ma uit la Jane priveam cand in stanga cand in dreapta. Rasul celor din jurul meu,era asa de agitant, pulsul imi crestea si simteam cum ochii mi se inlacrimam, vroiam sa spun si eu ceva dar nu-mi iesea nimic pe gura.

-Esti cea mai mare fraiera care a calcat vreodata in scoala asta. si cu asta mi-a dat una peste tava cu mancare. In mai putin de o secunda tava a atins podeaua si mancarea era imprastiata peste pantofii mei. Rasul celor prezenti era si mai puternic, si eu nu puteam decat sa ma gandesc la ce am putut face sa merit asa ceva. Am vazut-o pe Jane apropiindu-se de mine, cred ca vroia sa imi dea o palma sau asa ceva asa ca am inchis ochii asteptand sa se termine, dar nu s-a intamplat nimic. Am deschis incet ochii si am vazut ca Luke i-a prins mana lui Jane, oprind-o astfel din a ma lovi.

-Nici nu indrazni sa te atingi de ea, ai inteles facatura ce esti. Jane era speriata de moarte asa ca s-a indepartat de langa noi cat mai repede cu putinta.

-Esti ok? nu am putut raspunde asa ca doar am dat din cap afirmativ. M-a prins de mana si m-a tras dupa el pana in curte.

-De ce nu ai ripostat? imi puteam da seama din tonul lui ca era iritat

-Eu...eu..nu stiu, nu am putut.

-Ai idee ce urma sa se intample? Daca nu veneam eu, afurisita aia te-ar fi ranit.

-Te rog sa nu mai tipi.

-Nu pot sa nu tip. Nenorocita aia urma sa te loveasca iar tu pur si simplu stateai acolo asteptand sa o faca.

-Nu inteleg de ce te agiti atat, eu as fi luat-o nu tu.

-De ce ma agit? De ce ma agit? Poate pentru ca tin la tine mai mult decat tin la mine, poate pentru ca mi-e frica de faptul ca poti pati ceva cand nu sunt cu tine. a spus toate acestea rapid astfel incat atunci cand a terminat respira foarte repede.

-Luke, eu...

-Nu, lasa. Hai aici. zice si isi deschide bratele, ma arunc in bratele lui calde si il strang puternic el facand la fel.

-Micuta mea, te rog ai grija de tine.

-Bine pengu.

--------------------

Hello trupa de soc, ce mai faceti? :** Vacanta, Aleluia! Imi cer scuze ca e asa scurt si ca e atat de nasol dar am nevoie de niste capitole de umplutura pana sa ajung la actiune, si va rog sa-mi scuza-ti si greselile.

Va multumesc din sufletel pentru ca-mi cititi cartea, pentru ca imi dati comm-uri si pentru ca votati. Va multumesc la nesfarsit, nu pot crede ca de la 100 de cititori am ajuns la 17K. Lava you <3