Capitolul 30

1.9K 117 13
                                    

Vacanta de primavara e pe jumatate gata, iar eu si Luke ne-am petrecut aproape fiecare zi impreuna. Am hotarat sa uitam pe moment de plecarea lui si sa traim ca si cand nu s-ar intampla, sa ne bucuram si sa nu ne gandim prea mult la ce va fi, in schimb sa reflectam la ceea ce este acum.

Azi urma sa vina Luke la mine pentru ma ajuta la decorarea casei pentru Pasti.Nu pot sa cred ca a mai trecut un an si trebuie dinnou sa fac ouale acelea viu colorate.

Eram deci in camerea mea asteptandu-l pe Luke pentru a ne apuca de treaba. Priveam pe fereastra si imaginea din fata mea m-a captivat, am inceput sa ma cufund in ganduri cand am auzit soneria, trebuia sa fie Luke. Am fugit repede jos, sa-i deschid.

-Morgan! zice el cu un zambet jucaus

-Hemmings! zic eu pe acelasi ton, daca el vrea sa joace atunci sa ne jucam.

-Ce face cea mai micuta pufosenie?

-Robert ai grija cum vorbesti!

-Ca de nu, ce?el se apropie incet de mine, eu mergand cu spatele catre sufragerie

-Ca de nu, nu-ti mai zic pinguinel. zic eu incercand sa nu ma lovesc de ceva si sa cad

-Nu ai indrazni.., zice avand un zambet diabolic si sarcastic, apropiindu-se de mine

-Crezi? spun dand din sprancene cu un zambet strengar pe fata

-Daca nu as crede atunci nu as mai face asta. si in acel moment a inceput sa fuga dupa mine prin camerele de la parter, eu tipand si razand simultan, iar el repetandu-mi la nesfarsit ca ma va prinde.

La un moment eu m-am impiedicat de niste carti lasate aiurea pe jos, iar Luke din cauza vitezei nu a putut opri si a cazut peste mine. Eu prevedeam impactul asa ca eram cu ochii inchisii asteptand sa ma loveasca, si asteptam si asteptam si nimic. Norocul meu a fost ca a ameliorat caderea cu mainile altfel m-ar fi strivit. Deschid usor ochii si in fata mea la cativa centimetrii de mine statea Luke cu ochii lui sclipitori, parul lui dezordonat si zambetul lui molipsitor. Doamne, cum e posibil ca aceasta fiinta minunata sa ma placa?

-Esti ok? intreaba el incet ridicandu-ma

-Da. Multumesc ca ai ameliorat caderea pentru mine.

-Normal Mia, nu mi-as fi iertat-o daca te-as fi ranit.

-Aww, ce dragut. in acel moment a sarit pe mine, la modul figurat, si m-a luat pe sus dupa care m-a trantit pe canapea.

-Ha, te-am prins. zice el scotand limba la mine si strambandu-se.

-Esti un trisor. zic eu razand

-Nu-i adevarat, eu te-am prins iar tu imi spui pinguinel, nimic mai simplu.

-Ha, ha. am inceput apoi sa ne strambam unul la altul si Luke ma gadila, ceea ce ma enerva foarte tare. Scaparea mea a fost mami care a intrat in sufragerie.

-Copii?..atunci ne-am oprit brusc din ceea ce faceam si ne-am uitat ambii spre locul din care a venit sunetul

-Da? intreb eu de parca asta era casa noastra iar ea era un strain care nu stiam cu a intrat

-Nu va apucati de lucru?

-Ah...ba da..acum. ea s-a apropiat si a lasat langa noi o cutie plina cu iepurasi de plus, floricele, ghirlande si alte decoratiuni.

-Pai, hai sa incepem.

A durat destul de mult sa atarnam toate ghirlandele si sa punem toate decoratiunile intr-un loc potrivit si evident ca am avut si mici accidente cum ar fi stranutat de la prea mult praf sau cazutul pe scari in timp ce cari vreo zece iepuri de plus, dar pana la urma totul a fost pus la locul potrivit. Eram destul de extenuati asa ca ne-am dus in camera mea si ne-am trantit pe pat.

Antisocial (5SOS Fanfic)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum