Antisocial (5SOS Fanfic)

Capitolul 8

Alarma de la telefon m-a trezit la ora sapte fix, era luni deci trebuia sa merg la scoala. Doamne a trecut o luna si ceva de scoala si deja m-am saturat pana peste cap de ea, dar n-am ce face asa ca ma imbrac si plec cu Katie spre scoala.

Drumul a fost tacut si scurt, eram adormite amandoua si nu aveam chef de vorba, cred ca unul din motive era vremea de ploaia care plutea in aer. In fine, am ajuns cumva la scoala si ne-am dus la ore, toata ziua am dormit eram atat de plictisita nu stiu daca am scris cea din ce s-a predat, totul a fost linistit nimic iesit din comun pana la ultima ora. Aveam chimie si pe la jumatatea orei cand profa preda cu spor a inceput ploaia. Bine, defapt nu era mare branza dar problema mea era ca nu aveam nicio umbrela si aveam pe mine un tricou. Clopotelul a sunat si toti elevii au fugit spre casele lor, Katie a facut la fel as fi mers cu ea dar am preferat sa raman la liceu pana se opreste ploaia.

M-am dus in biblioteca si am inceput sa-mi fac temele sau cel putin incercam pentru ca la ore am dormit deci nu stiam nimic. In timp ce-mi stroceam creierii am auzit cum s-a deschis usa si cineva venea cu pasi marunti spre mine sau cel putin asa credeam pentru ca auzeam pasii tot mai tare.Intr-un final a aparut de dupa raftul cu carti Luke, eram surprinsa sa-l vad aici credeam ca toti au plecat.

-Hmm, miroase a creier ars aici. a spus el iar apoi mi-a zambit

-Nu e vina mea ca-mi era somn la ore. am spus de parca ma certa mama, iar apoi am ras amandoi.

-Cum de esti aici?

-Nu, intrebarea e cum de tu esti aici?

-Pai am uitat sa-mi iau umbrela si am preferat sa raman aici pana se opreste ploaia.

-Te deranjeaza cumva daca lucram impreuna?

-Nu,deloc. i-am raspuns asa tare si direct incat cred ca l-am speriat, nu-l compatimesc sunt o ciudata.Am lucrat vreo 15 minute lungi si obositoare asa ca ne-am hotarat sa luam o pauza si sa povestim. Ne-am spus unul altuia trasnai din clasele mici si am vorbit despre muzica si alte hobbiuri pe care le aveam. Ne simteam asa bine incat am uitat complet de teme, pe cand sa ne apucam dinnou de ele a intrat in biblioteca o doamna invarsta care a inceput sa strige la noi de parca i-am calcat peluza si ne-a spus sa iesim imediat afara. Fara sa spunem ceva ne-am luat lucrurile si am mers pana in fata liceului. Inca ploua si ne uitam ba la ploaie ba unu' la altul.

-Si acum? am zis eu. Atunci Luke m-a prins de incheietura si m-a tras dupa el

-Mergem acasa. zambetul lui facea parca ploaia sa-i ocoleasca fata ca sa-l pot privi mai bine si parca a si iesit un pic soarele dintre nori.

Am alergat prin ploaie tinandu-ne de mana pana la mine acasa, a fost asa frumos eram uzi loarca dar tot imi era cald, eram asa bucuroasa si entuziasmata nu mai facusem asa ceva niciodata,cand am ajuns in fata casei mele mi-a parut rau ca s-a terminat.

-Aici stau eu. inca ma tinea de mana si ne priveam in ochi,era asa frumos cu parul pleostit de ploaie si cu tricoul ud era pur si simplu perfect.

-Stiu,am mai fost de doua ori. a inceput sa rada.

-Oh, da asa e. eram jenata asa ca ma uitam in jos

-Ar trebui sa mai facem candva asta, mi-a placut.

-Si mie. ne-am privit in ochi cam o vesnicie, nu vroiam sa plec, nu vroiam sa-i dau drumul la mana, nu inca. Picaturile cadeau pe fetele nostre si ne priveam atat de intens, aveam o legatura special stiam asta si o simteam de fiecare data cand il priveam in ochi. Tot momentul s-a dus de rapa cand mi-a sunat telefonul, era mama care ma intreba unde sunt si daca trebuie sa vina dupa mine.Dupa ce i-am spus ca totul e bine si i-am inchis am relizat ca momentul s-a rupt si ca trebuie sa ne despartim pe moment.

-Era mama, vroia sa stie daca sunt bine.

-Pai nu o mai fa sa astepte dute in casa, oricum  e rece. vocea lui era atat de serioasa si cam dezamagita, oare vroia si el la fel de mult ca mine sa mai raman?

-Ne vedem maine, pa. am zambit timid si i-am facut cu mana apoi am plecat

-Pe maine.

--------------------

Cand am ajuns la scoala era multa agitatie, holurile erau pline de copii care fugeau de colo colo si zbierau, parca a venit Justin Timberlake la noi in liceu sau asa ceva. Speriata si socata m-am strecurat printre gorilele nebune pana in clasa, acolo era Katie stand in banca ei si butonand la telefon.

-Ai vazut si tu ce e pe holuri?

-Mda, zicea ea indiferenta privind ecranul telefonului

-Ce se intampla?

-E vorba despre bal care va avea loc vinerea asta. Se intampla o data pe an dar nimeni nu stie data exacta, o schimba mereu pentru a avea o surpriza.

-Totusi de ce reactioneaza asa?

-Aaa, pai prima persoana care afla incepe sa strge pe holuri si incepi apoi toti sa-l imite, stiu e ciudat dar asa e mereu.

-Ok presupun....deci tu te duci?

-Nu pentru ca trebuie neaparat mers in pereche si cum nimeni nu ma va invita...

-Hei termina, esti frumoasa si nu cred ca nu te va invita cineva.

-Da da cum spui tu, si-a pus castile in urechi si a pornit muzica mi-am dat seama ca nu mai am nici o sansa sa vorbesc cu ea in acel moment asa ca am iesit in curte.

Spre norocul meu acolo nu erau descreierati care sa ma deranjeze, am inceput sa ma gandesc la bal si la Luke cum ar fi daca as merge cu el la bal ar fi genial, doar ca sigur nu ma va invita pe mine. Oare as putea sa-l invit eu, adica nu prea am mult de pierdut nu? Eram hotarata sa-l intreb, nu-mi venea sa cred cat de curajoasa eram, m-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre biblioteca acolo unde speram sa-l gasesc. Am intrat pe usa si i-am vazut parul si tricoul, m-am indreptat spre el cu multe emotii dar cand eram pe punctul de al saluta am vazut ca vorbeste cu Jane?!?! Mi-a cazut lumea in cap, o vedeam pe Jane cum se lingusea pe langa el si cum ii spune ceva legat de bal. Nu am mai stat nici o secunda sa vad asta, am fugit cat mai repede de acolo, aveam lacrimi in ochi si inima sfasiata, adica stiam ca nu ma place dar totusi a ales-o mai bine pe Jane? Cand am iesit pe usa parca l-am auzit pe Luke strigandu-ma dar cred ca imaginatia imi juca feste doar vorbea cu ea de ce ar veni dupa mine, era mult mai importanta ea si balul.

M-am dus in laboratorul de muzica si plangeam ca o proasta dupa cateva minute m-am calmat si mi-am tras o palma mintal si mi-am amintit ca nu are rost sa plang pentru un baiat. Daca Luke vrea sa mearga cu Jane la bal va merge cu ea si punct, de ce ar trebui sa sufar eu, a da pentru ca il plac  mult. Stateam acolo prinsa in gandurile mele cand usa s-a deschis si a intrat Luke. S-a uitat lung la mine respirand greu, presupun ca a alergat pana aici, iar apoi s-a asezat lnga mine.

Buna tuturor, scuze ca a durat atat dar am avut mici probleme cu imginatia si am fost si putin plecata pe la bunici. Sper din tot sufletul ca va place si va rog sa-mi scuzati greselile.

Love you :**