Epilog

2.2K 152 36
                                    

-Tiana, hai la masa!

-Acum mami!

-Buna dimineata iubito! in timp ce am pus ultima clatita pe foc, Luke a venit prin spatele meu si m-a cuprins de mijloc, eu mi-am intors fata spre el si ne-am unit usor buzele intr-un sarut scurt.

-Buna dimineata si tie!

-Mi se face foame numai cand simt mirosul clatitelor.

-Am inteles ideea pinguin infometat ce esti, poftim portia ta. un mic chicotit ne-a scapat printre buze

-Am venit!

-Hei, ce face printesa lui tata? a ridicat-o sus si a privit-o in ochi ca pe o bijuterie, ceea ce era, era bijuteria noastra

-Vrea mancare. spune ea cu un suras jucaus pe fata

-Asta e fata mea! am ras copios pe cele petrecute

-Mami, faci cele mai bune clatite din lume.

-Awww ce dragut scumpo.

-Dar chiar are dreptate.

-Stiu Lucas. spun si scot limba, apoi eu si fiica noastra radem copios de fata bosumflata pe care o face Luke. Cand ne-am potolit rasul, i-am aruncat o privire lui Luke in ochii lui albastrii deschisi ca marea. Ne-am uitat lung unul la altul pana cand fiica noastra a inceput sa creada ca e ceva ciudat la mijloc si ne-a intrebat daca totul e ok.

-Mia cred ca e momentul sa-i spunem. eu am dat aprobator din cap

-Tiana, eu si taticul tau; in momentul acela ne-am prins mainile si am tras aer adanc in piept apoi am continuat; iti vom aduce un fratior. fetita radia de bucurie, ochii ei de culoare albastru-verzui sclipeau si din cauza fericirii a sarit prin toata bucataria. Eu si Luke ne bucuram o data cu ea astfel ca Luke s-a dus si a ridicat-o inca o data, jucandu-se cu ea de-a avionul.

-Putem sa-i spunem Cody? intreaba micuta nostra printre chicoteli

-E un nume chiar frumos. Ce zici Luke?

-Imi place, Cody ramane.

Dupa inca cateva minute ma uit la ceasul de pe perete care imi spune ca Tiana trebuie sa mearga la autobuzul scolii.

-Tiana, trebuie sa mergi la autobuz altfel nu mai ajungi la scoala.

-Ok mami. aceasta fuge la intrare, se incalta, isi ia ghiozdanelul in spate si se pregateste sa plece. Noi mergem langa ea, o luam pe rand in brate apoi ii uram o zi buna. Ea merge cu pasi marunti spre statie in timp ce eu si Luke stam imbratisati in fata usii urmarind-o.

In timp ce o priveam un val de nostalgie m-a cuprins facandu-ma sa-mi amintesc anul in care viata mea a inceput sa fie frumoasa.Mi-am amintit toate momentele frumoase pe care le-am avut cu Luke atunci cand am devenit prieteni.

-Esti bine? a spus baiatul.

Atunci mi-am intors fata catre el si pentru cateva secunde ne-am privit in ochi.

~   -Of of ce prostuta esti. a spus cu un zambet pe fata apoi m-a luat in brate. In acel moment sunt sigura ca mi s-au facut obrajii rosii si aveam un zambet tamp.

Mi-am amintit de primul nostru sarut.

~ Si-a pus mainile pe obrajii mei si desi erau reci de la zapada nu ma deranja, si-a unit buzele cu ale mele si am simtit in stomac o explozie de emotii.

 Mi-am amintit de cosmarurile prin care am trecut.

~   -Luke, te rog, nu ma parasi. am tipat eu in timp ce il strangeam in brate.

~ -Luke! strig eu si ii sar la gat. Esti bine?

-Da, dar...cine e Luke? la auzul acelor cuvinte mi-a stat inima in loc

 Mi-am amintit de momentul decisiv, momentul in care am facut cel mai mare pas din viata mea, momentul in care am schimbat pagina cartii, momentul in care am plecat cu Luke. A fost o alegere foarte grea, dar a fost cea mai buna din viata mea. Am calatorit peste tot, am vazut lucruri la care pana atunci numai in vise puteam ajunge  si am capatat prieteni pe viata.

Imi amintesc si acum momentul in care m-a cerut in casatorie, exact in ziua in care am implinit 18 ani, cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi. Imi amintesc nunta, a fost una micuta dar cu clasa si am petrecut alaturi de Mike, Cal, Katie, Ash dar si cu ceilalti invitati ca in seara de revelion.

Imi amintesc cu bucurie de ziua in care am aflat ca sunt insarcinata, de zilele in care Luke imi facea toate poftele numai ca printesa noastra sa fie bine si imi amintesc de ziua in care a venit pe lume comoara noastra Tiana. Au fost cele mai frumoase zile posibile, cele mai frumoase amintiri si acum  cand stau si-mi vad viata, cand vad ce am ajuns pot spune ca cel mai bun lucru a fost stangacia si timiditatea mea. Daca nu eram asa probabil ca nu m-as fi impiedicat, Luke nu m-ar fi prins si noi nu ne-am fi intalnit niciodata, sau poate da, niciodata nu sti cand si cum ti se poate schimba viata. Din toata experienta mea de 27 de ani pot spune ca in viata trebuie mereu sa fi tu insati, toata lumea o spune si putin o inteleg. Chiar si eu am fost una din cei care nu a inteles dar acum am realizat ca a fi diferit si a fi tu insati e perfect normal, exista un om acolo undeva pentru fiecare dintre noi care ne va accepta exact asa cum suntem si chiar daca suferiti mult si aveti momente cand va pierdeti speranta nu renuntati, fiindca maine e o noua zi si soarele va iesi pana la urma si pe strada voastra.

-S-a intamplat ceva, te vad gandita. ma intorc cu un zambet mare catre el

-Nu, totul e perfect, mai perfect decat mi-as fi putut imagina. s-a lasat un moment de tacere intre noi dar fara sa gandesc prea mult am deschis gura sa spun ceva

-Luke.., adica, sotul meu. un zambet ii umplea fata fermecatoare in acel moment

-Da, sotia mea iubita.

-Te iubesc!

-Si eu te iubesc! ne-am unit buzele intr-un sarut plin de sentimente si apoi am intrat in casa noastra tinandu-ne de mana.

Viata e o aventura, pe care ori o traiesti ori o ratezi, totul e in mainile tale. Bucura-te de viata!

--------------------------------------

Salutare! Pfff, nici nu stiu de unde sa incep.... va multumesc pentru tot suportul, pentru ca ati votat si ca ati citit (cel mai important). Sper ca aceasta cartea nu a fost doar o 'telenovela' pentru voi si sper ca mesajul meu a ajuns la voi, mesajul unei vieti frumoasa la care toti visam. Am inceput cartea, pornind de la viata mea. Mia e la fel de antisociala si timida ca si mine, da am prieteni si da pot sa spun totusi un salut :)) dar nu l-am gasit inca pe Luke al meu, dar stiu ca va veni el singur la mine fara sa-l caut intr-o zi asa ca acum ma bucur de prietenii si viata pe care o am chiar daca nu e cea la care visez. Nu pot sa cred ca am terminat prima mea carte si nu pot sa cred ca a avut atat de mult succes, va multumesc din tot sufletul meu si...nu stiu ce sa mai spun...sper ca nu v-am plictisit si va multumesc inca o data.

Pentru ultima data va spun: Lava you! <3

Antisocial (5SOS Fanfic)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum