[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XIV

-Aseaza-te pe patul acela. A indicat Mengele.
Edith, conformandu-se s-a asezat linistita pe pat, arajandu-si delicat rochia din panza care era patata in mai multe locuri.
"Of, de as avea o rochie mai curata. Doamne Edith, ce ganduri ai, esti fata in fata cu moartea dar tie iti pare rau ca nu ai o rochie curata. Ar trebui sa fi recunoscatoare ca esti imbracata!"
-Ei bine, vreau sa iti iau putin sange. Sunt tare curios sa vad ce se intampla cu corpul unei femei dupa ce naste. Imi pare rau pentru copii aia morti. Mi-ar fi facut mare placere sa ii studiez, mai ales cand am auzit ca ai avut gemeni, m-a intristat si mai mult moartea lor.
"Din vina ta au murit animalule! Iar tu imi zici acum ca iti pare rau ca nu mai ai cobai, imi zici mie, o mama care a nascut copii morti si care era sa moara la nastere. Te urasc! Numai numele tau imi aduce un gust amar in gura si imi provoaca greata! Te urasc mai mult ca oricand, si mai mult decat o voi face vreodata! Bestie ce esti, criminalule!"
Se apropia de ea usor, calcand ferm, cu o expresie aproape nervoasa. Pentru moment, Edith avuse impresia ca el ar fi ascultat si cunoscut toate gandurile ei si acum era gata sa o ucida.
-Vreau sa iti vad pantecul. Ridica rochia.
-Domnule doctor, eu... Edith era o fire pudica si nu mai fusese dezbracata in fata altui barbat decat in fata lui Avram dar si atunci erau cufundati in bezna camerei.
Mengele nu avea vreme si rabdare cu ea si momentele ei pudice asa ca i-a cuprins rochia si a sfartecat-o, lasandu-i goliciunea trupului sa iasa la iveala.
Oricat de mult ar fi incercat sa se opuna, sa se acopere stia ca e in zadar. Era rosie in obraji si mai avea putin si intra in pamant de rusine, dar Josef, cu o dexteritate dobandita in ani, ii palpa pantecul.
-S-a refacut rapid. A remarcat el, apoi s-a intors la biroul sau unde ii examina monstra de sange.
Curajul lui Edith pierise demult, rusinea si frica puse stapanire pe ea.
-Te poti retrage. A spus el aproape soptind, para fii dui frica ca ar putea trezi pe cineva din visare.
-Domnule doctor...eu... Eu nu mai am cu ce sa ma imbrac. A spus ea umila si ingrozita de propriile cuvinte.
Ridicandu-se de la birou, inaintamd spre ea, a privit-o uimit.
-Scuzati-ma, nu stiu ce a fost in capul meu. Stiu, noi evreii nu meritam haine. Va rog sa nu ma bateti, va implor.
Dar el a preferat doar sa stea si sa o priveasca, era goala in fata lui cu privirea in pamant si in mod sigur plangea.
"Femeile sunt niste gasculite proaste. Mereu plang!" gandi el in timp ce ofta si isi freca tamplele. Apoi, fara vreun cuvant s-a indreptat spre un dulap de unde a scos o rochie noua dar din acelasi material subtire.
-Multumesc! Multumesc frumos! A strigat ea bucuroasa aruncandu-se la picioarele lui.
-Pleaca. A fost tot ce a mai spus doctorul.
S-a ridicat repede si a fugit plangand inapoi in baraca. Nu putea sa o faca, era prea absurd si ar fi fost omorata. Trebuia sa accepte ca va muri aici, ca nu ii va razbuna pe cei dragi. Dar totusi... El a avut mila, i-a dat rochia pe care a imbracat-o atat de mandra.
Dupa incheierea programului, Josef si-a luat diplomatul si haina si s-a indreptat spre masina.
Treizeci de minute a durat drumul pana acasa. A intrat in casa, a facut o baie si apoi s-a intins in patul mare si comfortabil, era obosit si isi dorea sa adoarma cat mai repede. Privea tavanul alb pana cand imaginea devenea din ce in ce mai indepartata si intunecata. Somnul a pus stapanire pe el dar i-a fost agitat din cauza unui vis, mai mult un cosmar dupa cum l-a considerat el.
-Un sarpe....un sarpe in patul tau!
Ii rasuna in minte, era transpirat si se zvarcolea intre asternuturi, simtea cum aerul din ca!era devine din ce in ce mai greu de respirat.
Imagini cu Edith goala ii apareau in minte, Edith ascunzandu-si goliciunea, el urmat de un instinct animalic, aruncand-o pe un pat, sorbindu-i fiecare parte a trupului.
S-a trezit atat de speriat iar primul lucru pe care l-a facut a fost sa deschida geamul inalt al camerei. Statea gafaind si privea spre padurea indepartata si micul lac din apropierea casei.
Visul l-a tulburat extrem de tare, era ceva ce nu mai avusese din adolescenta, un vis care implica nuditate. Credea ca isi poate mentine viata in echilibru, isi lua zilnic vitaminele, facea sport, avea o alimentatie sanatoasa, dar visul acesta a tulburat linistea si armonia sa interioara.
"Blestemata fie pitica aia jegoasa! Sper ca a ajuns in Iad, acolo ii este locul! Sa arda in acele flacari, pacatoasa nebuna."
A adormit din nou cu greu, abea spre orele diminetii, toata noaptea a stat si s-a gandit cum sa scape de acea previziune, si in sfarsit avea solutia, sa trimita la moarte orice femeie frumoasa dintre cobaii sai. Orice femeie care ar putea reprezenta o slabiciune si un pericol.
A ajuns la cabinetul sau mai devreme cu o ora si a inceput sa aleaga frumusetile din baraci. A fost o munca solicitanta care a durat apoximativ cinci ore, dar a reusit, a ales in total aproximativ 100 de femei care mai de care mai frumoase, chiar si asa in rochiile murdare. Femeile au fost trimise la moarte, iar abea dupa ce a vazut fumul negru iesind din horn s-a simtit usurat si a rasuflat linistit impreunandu-si mainile si jucandu-se cu degetele.
Edith privea cum toate femeile au fost inghesuite alaturi de altele in acel depozit. Era norocoasa. Cu toate ca era de o frumusete orbitoare, doctorul nu a ales-o. Inca nu stia motivul dar ii era frica sa zica "hop" inainte sa sara, deoarece oricand putea fi aleasa si trimisa la moarte.
Urmatoarele luni au decurs normal, scapa de fiecare data ca prin urechile acului. Nu a fost trimisa la moarte, nici mutilata. Se pare ca doctorul era doar interesat de nasterea ei, de sangele si tesutul pielii. O chema doar o data pe saptamana sau o data la doua saptamani. Nu a mai manifestat vreun act de mila sau interes aparte, era indiferemt si rece, la fel ca si cu celelalte.
   Edith si-a dat seama ca nu putea continua asa, fara sa faca ceva, o data si o data tot avea sa fie trimisa in camera de gazare. Era timpul sa isi infiga coltii sa muste si sa lase veninul sa patrunda in organism. Daca reusea avea sa supravietuieasca, daca nu ar fi omorata, ceea ce s-ar intampla si daca ar sta cu mainile in san si ar astepta.
Stia ca in cateva ore, doctorul avea sa isi trimita asistentul dupa ea, asa ca a incercat sa se aranjeze, in limita posibilitatilor, era gata sa isi inceapa planul. Isi spusese rugaciunile si se ruga ca pacatele sa ii fie iertate.
A mers alaturi de asistent pana la intrarea in cabinet.
-Inainteaza tampito nu te uita asa la mine! Eu am treburi mai importante decat sa conduc o jegoasa pana in camera, doar nu te crezi regina ca sa fi escortata.
A intrat si s-a indreptat spre pat. S-a asezat si a asteptat. Inima ii batea de doua ori mai repede, palmele ii transpirau. In fata ei era o mica oglinda ciobita in care isi vedea reflexia. Nu se mai vazuse demult, aproape ca nu stia cum mai arata. A inceput sa isi pipaie fata si sa se apropie de oglinda emotionata. Ochii mari erau umbriti de cearcane dar care nu se observau atat de tare. Parul era murdar dar inca stralucea, buclele ii curgeau pe umeri acoperindu-i gatul firav. Buzele erau putin palide asa ca a inceput sa le muste usor pentru a le inrosi. Din neatentie se muscase prea tare iar din buza inferioara a inceput sa curga un firisor de sange.
Josef a iesit din baie, punandu-si niste manusi, surprinzand-o in timp ce se admira in oglinda. Nu i-a spus absolut nimic, s-a asezat pe un scaunul de la birou  fata, privind-o. Edith s-a rusinat si scuzat in timp ce isi stergea buza plina de sange si se asezase pe patul de consult. Josef s-a asezat pe un alt scaun din fata ei si i-a luat mana usor, intepandu-i usor pielea, patrunzand cu acul pana in vena din care a luat o epubreta de sange.
Josef a dat sa se ridice cand mainile micute ale lui Edith i s-au asezat pe umerii drepti si lati fortandu-l sa se aseze din nou.
-Ce faci femeie? A intrebat el brutal.
-Domnule doctor, vor rog, va implor, ascultati-ma.
-Femeie eu nu am timp de vorba! Cine te crezi sa ma atingi?!
-Va rog. Am suferit atat si simt ca incep sa imi pierd ratiunea, am dureri cumplite de cap si simt ca totul din jur se roteste cu mine. Va implor faceti ceva ca aceste lucruri sa dispara. Stiu ca nu merit, si ati fost atat de bun cu mine, mi-ati dat o rochie noua si...dar nu a mai apucat sa zica altceva pentru ca lacrimile au napadit-o.
El o privea fara sa schiteze vreo expresie a fetei. Il enerva la culme plansetele femeilor si stia ca singurul mod de a le opri este sa cedeze. Chiar daca uneori facea doar promisiuni pe care oricum nu le respecta.
-O sa incerc sa gasesc ceva pentru problemele tale. O sa incerc sa prepar un medicament si il voi testa pe tine.
-Va multumesc. A spus ea, fara sa isi ia mainile de pe umerii sai.
Au stat cateva secunde si s-au privit, apoi el s-a ridicat brusc si i-a cerut sa plece.
De data asta s-a conformat, stia ca nu poate forta coarda mai mult decat i se permitea, si asa a ajuns destul de departe. Era mandra de ea si s-a intors in baraca zambind ridicand suspiciuni in randul femeilor.
"Orice monstru are un calcai al lui Ahile, gaseste-l, ocheste si trage, apoi roaga-te sa nimeresti tinta."  Cu astfel de ganduri a adormit Edith in acea noapte.