[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XII

A doua zi dimineata, Edith s-a trezi mult mai devreme decat celelalte femei. Statea pe marginea patului si privea in jur, conditiile de aici erau mult mai bune decat ceea ce vazuse in celelalte baraci.
S-a uitat apoi la Magdalena care avea un somn agitat, era transpirata si se tot invartea. Edith si-a pus mana usor pe fruntea fetitei, avea temperatura.
Copila se zbatea din ce in ce mai tare, pana cand in cele din urma s-a calmat brusc. Mama sa a pus din nou mana pe fata ei dar de data asta era rece, rece ca gheata. Edith devenea din ce in ce mai agitata, a inceput sa ii caute pulsul fetei dar nu simtea nimic. A pus mana pe pieptul copilei dar inima incetase sa bata. Magdalena murise in somn.
Cu fetita la piept, urla si plangea cat o tineau plamanii. Se legana ca o nebuna iar inima ii era distrusa de durere.
Celelalte femei s-au trezit indata si s-au strans in jurul femeii si a cadavrului. Toate femeile din baraca au ajuns sa o indrageasca pe micuta Magdalena iar acum plangeau alaturi de mama indurerata.
Anna, cu un ultim efort a sarutat fruntea lui Edith rugand-o sa reziste, sa lupte, sa nu se dea batuta iar apoi si-a dat si ea ultima suflare.
Era prea mult pentru Edith, intai gemenii, acum fetita si prietena ei cea mai buna, simtea cum toata viata iesea din ea. Se gandea zilnic la Avram, iar gandul ca el nu ar mai fi in viata o bantuia mereu. Acum simtea o dorinta de razbunare mai mare ca niciodata. Razbunare pentru copii ei, sotul ei si prietena ei.
"Pedeapsa lui Dumnezeu este prea departe, dar eu, ei bine eu sunt aici si sunt gata sa te distrug bucata cu bucata. Am sa ma asigur ca o sa fiu libera si in viata, am sa ma asigur ca mori de mana mea! Jur pe cadavrul fetei mele ca o sa platesti toate crimele tale odioase!
Doctorul si-a trimis din nou asistentul dupa cadavrele din baraca pentru a continua experimentele si pe trupurile fara viata.
Asistentul doctorului Mengele a venit de data asta si cu o femeie inalta si solida, avea parul blond si niste ochi de un albastru infiorator. Femeia a incercat sa o ia pe Magdalena din bratele mamei dar Edith a devenit violenta, nelasandu-si copilul din brate. Facea tot posibilul, dadea din maini si din picioare ca o adevarata luptatoare incapatanata.
Matahala de femeie a izbit-o pe Edith de un perete iar apoi, cand a cazut la pamant, a inceput sa ii aplice mai multe lovituri cu piciorele in zona pantecului, a spatelui si a fetei injurand-o in tot acest timp.
Edith era aproape lesinata cand cei doi au parasit baraca. Spre surprinderea tuturor, s-a ridicat singura, putin dezechilibrata si a mers spre patul sau sprijinindu-se de barele metalice si stergandu-si fata care sangera cu un cearsaf alb.
A mers indata la singura supravietuitoare din familia piticilor, Avia.
S-a asezat in fata ei si a intrebat-o aproape mecanic inca tamponandu-si ranile facute de dihania aia.
-Sti sa ghicesti viitorul in palma?
-Ellis m-a invatat si pe mine cate ceva, pot sa iti spun dar nu sunt la fel de sigura precum era sora mea.
-Fa-o. A spus Edith intinzandu-i mana.
-Dar eu...
-Fa-o am zis! A urlat ea privind-o atat de infiorator.
-Esti cea mai vesela persoana pe care am vazut-o. Ai avut un sot iubitor, inca te iubeste. Nu o sa mai ai copii.
-Altceva?
Avia s-a uitat mai atent si apoi si-a ridicat privirea.
-O sa iti inseli sotul, cu un barbat puternic dar nu o sa il iubesti precum ti-ai iubit partenerul de viata.
Dupa un moment de tacere, micuta femeie a spus:
-Atat pot sa iti zic, mai multe nu stiu. Dar oricum se pare ca nu am dreptate, suntem intr-un lagar de femei, cu ce barbat o sa iti inseli tu sotul? A spus Avia razand.
-Da ai dreptate, totusi a fost amuzant. A raspuns Edith zambind.
"Asa deci, un barbat puternic. Nu imi pasa cine va fi, atata timp cat imi ofera sansa la viata. Asta e singura mea posibilitate, te rog iarta-ma Doamne pentru tot ce urmeaza sa fac, iarta-ma ca o sa imi insel sotul." Gandea Edith in timp ce a fost chemata in cabinetul lui Mengele.