[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XXV

-Te simti bine?

-Nu chiar. Ma doare...inauntru.

Avram a privit-o speriat.

-Eram fecioara iar acum tu perversule ai luat si asta. As putea sa te bag in inchisoare pentru ceea ce ai facut.

Si-a intors privirea spre geam incercand sa isi ascunda zambetul.

Avram a vazut-o si a zambit si el, momentul de spaima trecand.

-Ma duc pana la baie.

-Bine draga mea.

Dupa cateva minute s-a reintors, trecand peste picioarele lui astfel incat sa se puna inapoi pe locul ei.

-Regreti?

-Ce sa regeret?

-Noaptea trecuta, si ceea ce s-a intamplat.

-Mi-am dorit asta "taticule", eu am inceput totul, si am vazut ca nici tu nu te-ai putut abtine.

-De unde stiai tu...

-Putem sa inchidem acest subiect? Nu imi face placere sa discut despre asta.

-Da, bine, cum doresti tu.

Dupa cateva ore Ev s-a ridicat si a inceput sa se plimbe prin tren. Purta o rochie draguta cu dungi albe si negre, era decoltata si putin deasupra genunchilor. Era mandra cu formele ei si nu ezita sa le expuna.
In acelasi vagon se mai afla si un domn cu palarie care fuma ca o locomotiva. Avea un catelus micut care statea langa scaunul stapanului.
Evelin s-a apropiat de caine si s-a pus si ea in patru labe asemeni cainelui, il mangaia si se juca cu el.

-Te place.

-De unde stiti dumneavoastra?

-Ii plac doar oamenii buni, asa ca si tine.

La auzul remarcii Ev a rosit putin, s-a ridicat si si-a aranjat rochia.

L-a privit putin pe barbat iar apoi s-a intors inapoi la locul ei.
In urmatoarele ore pana au ajuns la Berlin, l-a mai remarcat pe misteriosul barbat privind-o de cateva ori.
El a coborat cu o gara inainte de Berlin iar Ev s-a gandit mereu la el, dorindu-si uneori sa fi fugit impreuna cu el. Era ceva diferit la acel barbat, ceva ce a atras-o ca un magnet. Pe vremea aceea nu avea habar ca destinele lor se vor incrucisa la un moment dat.
Avram nu a putut sa nu observe, modul in care cei doi se priveau, iar gelozia si suspiciunile au inceput sa il roada.

-Ev, cine e acel barbat?

-Un nou prieten.

-Spune-mi exact cine e!

-Nu cred ca e treaba ta.

-Ba da este! Daca este ofiter sub acoperire? Daca a aflat de relatia noastra?

-Nu cred asa ceva.

-Evelin! Treaba asta este serioasa! M-am culcat cu tine! Cu o minora! Daca cineva afla, viata mea este in pericol, intelegi?!

-Si ce?

Avram a pleznit-o atat de tare incat fata fetei s-a inrosit si a inceput sa ii dea lacrimile.
Ev a reactionat violent, a inceput sa il loveasca in piept plangand.

-Cine esti tu sa dai in mine? Pedofil pervers! Te bag in puscarie idiotule! Strig in gura mare ca m-ai violat!

-Taci! Taci! Incerca el sa o linisteasca, cuprinzand-o in bratele lui mari, oprind-o sa il mai loveasca.

-Imi pare rau! Nu stiu ce a fost in capul meu, imi pare rau. Spunea el sarutand-o pe crestetul capului.

Evelin s-a mai calmat dar inca era suparata cand au ajuns la Berlin.