[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XXXI

-Misca vierme!

Avram se indrepta indiferent spre biroul lui Himmler, acelasi birou ca si acum cinci luni, acelasi birou in care aproape a fost omorat.

-Apropie-te evreule. Vreau sa te intreb ceva.

Avram, nedumerit a inaintat spre fotoliul pe care sedea Himmler.

-Este adevarat ca ai intretinut relatii sexuale cu o minora de origini germanice?

-Da.

La acest raspuns, Himmler l-a pleznit, astfel incat Avram s-a dezechilibrat si a cazut pe podea.

-Ai habar cine era acea fata?! Sti?!

-O fata simpla dintr-un orasel.

-Fata simpla?! Fata aia este nepoata mea! Fata aia este fiica fratelui meu! O fata simpla?! Masoara-ti cuvintele!

 In mintea lui Avram a avut loc o revelatie, imaginile i se succedau rapid in fata ochiilor, piscina, Himmler si nevasta sa, ingerul de la gemurile inalte... Ingerul acela era defapt diavolul... Eva! Ea era cea din casa lui Himmler, ea era cea care l-a adus din nou aici, ea era cea care l-a distrus.

-Inseamna ca nepoata dumneavoastra este o catea indragostita de un regizor de filme pornografice.

Cuvintele au iesit ca o sageata lasandu-i un gust de otrava in gura. El, el care a iubit-o atat de mult, el a spus asta. Acest adevar pana la urma. 

Himmler a simtit ca i-a foc, nu s-a mai putut stapani si l-a prins de gat trantindu-l pe birou.

-Nemernicule! Cine esti sa spui asa ceva?!

-Presupun ca s-a culcat si cu tine, Himmler! A spus Avram plin de indrazneala afisand un zambet pervers atat de cunoscut lui, zambetul Evei.

Comandantul SS-istilor era rosu la fata iar tensiunea urca din ce in ce mai mult, a apucat o foarfeca de pe birou iar cand sa il injunghie mortal, un soldat mic si rotofei a dat buzna.

-Sovieticii! Au venit sovieticii!

Dar nu si-a terminat fraza ca deja soldatii sovietici si-au facut aparitia in birou, l-au prins pe Himmler punandu-l la pamant pana cand au venit altii si l-au preluat.

Soldatul care l-a rapus pe mai marele comandant, era inalt sfrijit, cu o fizionomie atat de diferita fata de ce a vazut, era atat de palid cu niste ochi de un negru intens, cu o uniforma plina de decoratii.

-Esti liber! Fi binecuvantat.

-Liber...eu...liber?

-Da. Voi toti sunteti liberi, acesta este sfarsitul Holocaustului. Acum misca, fugi, cauta-ti familia.

Avram a iesit in graba, in curte s-a asternut haosul, sovieticii au prins aproape toti SS-isti, au eliberat evreii, ii ajutau sa scape, gardurile erau distruse, iar depozitul nu scotea fum, s-a oprit.

Avram a luat-o rapid la fuga, a trecut de gardul rupt, a inceput sa fuga cat il mai tineau picioarele, dar ce avea sa faca?

S-a intors, a decis ca asta era mai bine, sa se intoarca.

-Ma scuzati, vreau sa ajung in Berlin...

-Desigur, o masina va pleca in cateva minute spre Berlin, o sa poti merge si tu atunci.

Sovieticii erau mult mai politicosi si dornici sa ajute pe cei aflati in primejdie, totul era diferit si schimbat acum.

-Cel care vrea la Berlin, haide cu mine! A strigat un soldat.

Au urcat in masina iar barbatul i-a dat niste haine de schimb, mancare si bani.

-Sper sa te descurci cu ei, nu sunt multi dar...e tot ce am.