[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XIX

-Ai auzit ultimele noutati?

-Nu. Despre ce e vorba?

-Azi-noapte, unul dintre barbatii de la Auschwitz a incercat sa scape.

-Zau? A reusit?

-Nu chiar. Adica da a fost liber pentru cateva minute, pana l-au impuscat.

-Bine ca l-au prins. Nimeni nu si-ar dori un evadat pe aici, mai ales un evreu.

************************************

Avram privea trupul aruncat in groapa pentru cadavre. Era atat de tanar, ar fi meritat sa traiasca. Dar totusi era cam prostut, credea ca daca va reusi sa sara gardul va fi liber, fara ca cineva sa il vada.
Cuvantul "evadare" ii tot rasuna in minte. Evadare inseamna libertate sau moarte, depinde daca reusesti sau nu.
In urmatoarele saptamani, alti zeci de barbati au incercat marea cu degetul, au incercat sa fuga. Dintre toti, doar unul a reusit, era o premiera. De cand era aici, Avram nu a mai vazut vreunul care a reusit sa scape din Iad, dar nici nu avea habar de consecinte.
Li s-a cerut sa faca o coloana, iar trei soldati impreuna cu Himmler mergeau de-a lungul sirului alegand la intamplare 10 barbati pe care i-au impuscat.
"Ce vina au ei pentru ca voi nu reusiti sa paziti acest lagar?" Gandea revoltat Avram. Dar era multumit, multumit ca nu a fost ales el, ca soarta i-a mai dat o sansa la viata.

"O singura sansa mai ai, fa ceva, profita ca mai esti in viata, pana nu te cheama in camera de gazare."

Intr-adevar, trebuia sa faca ceva, dar inca nu stia cum. Avea de gand sa evadeze, dar nu putea sa sara pur si simplu gardul si sa spere ca are norocul ca nimeni sa nu il vada. Avea nevoie de un plan bine stabilit si gandit, un plan care sa functioneze si sa reuseasca sa isi recastige libertatea.
Timp de luni a stat si a gandit, a facut schite, a cautat resurse. Si in sfarsit avea un plan.
Exista o baraca plina cu uniforme militare, unele rupte, altele patate, existau si pusti care fie erau descarcate fie aveau anumite defectiuni. Avram avea nevoie de accesul la acea incapare si astfel intr-o zi soarta i-a suras din nou.
-Jegosule! Treci incoace!
-Da tu! Ochiosu ala de acolo, misca-te!
Avram s-a apropiat umil.
-Ia sacul asta si du-l in magazie.
Soldatul i-a dat cheia si un sac mare negru.
-Misca javra!
Era sansa lui de a intra in magazie. Pasul ii era grabit, stia ca trebuie sa se miste repede. A lasat sacul si a infascat o uniforma si o pusca pe care a aruncat-o in spatele cladirii. A alergat si i-a inapoiat cheiea soldatului, care nu a ratat sansa de a-l lovi.
Dupa ce s-a asigurat ca este deja departe si nu il mai observa, s-a intors si si-a recuperat noile lucruri.
Avea imbracamintea, tot ce urma era putin noroc astfel incat sa fie luat drept unul de-al lor.
A doua zi dimineata, Avram s-a imbracat in uniforma, era de nerecunoscut. Si-a luat pusca si a pornit marsaluind spre sirul de soldati ce aveau sa fie trimisi in afara lagarului dupa diferite provizii.
Statea incolonat pe a-l doilea sir care era putin mai in spate. Simtea cum inima ii bate din ce in ce mai tare si cum transpira abundent.
"Ce e in capul tau? Te vor recunoaste! Sigur ca vor sti ca esti un evreu, te simt dupa miros!"
Himmler trecea usor plictisit prin fata lor, cand s-a oprit in fata lui Avram.
-Tu de acolo! Fa trei pasi in fata!
Avram a simtiti cum sangele ii ingheata in vene, a fost descoperit, il vor ucide...