[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XXVIII

-Maine seara, suntem invitati la cina.

-Unde? Si cu ce ocazie?

-O sa fi surprins cand o sa afli.

-Spune.

-Führerul ne-a invitat sa servim masa impreuna cu el si cu Eva. Este grozav, nu-i asa?

-Da...chiar grozav, dar nu cred ca pot veni, ma simt cam rau.

-Minciuni! O sa vi, deja i-am confirmat prezenta noastra.

-Dar eu...

-Dar tu taci. Ai face bine sa faci o impresie buna taticule, Hitler vrea sa te cunoasca si pe tine asa ca te rog nu ma face de ras.

Avram nu mai avea vreun cuvant, decizia a fost luata, avea sa il intalneasca pe Führer, avea sa manance la aceeasi masa, avea sa bea din aceeasi bautura si avea sa discute ce el.

Ca intotdeauna, chinul si mizeria incep cu o fericire aparenta.

Iata ca a venit si seara mult asteptata de Ev. Erau imbracati, pieptanati, aranjati si gata de plecare.

Evelin purta o rochie minunata de un rosu patrunzator, Avram imbracat intr-un costum elegant era ca o umbra pe langa ea. Dar asta isi dorea, sa nu iasa in evidenta.

A condus in liniste pana la casa Führerului care era spectaculoasa, aranjata cu bun gust, curata si ordonata.

-Buna seara si bine ati venit. Le-a urat voioasa Braun.

-Bine v-am gasit. El este tatal meu, Avram Schiller.

Hitler si Avram au dat mana politicos iar apoi au fost invitati sa ia un loc.

Masa era deja aranjata, pahare de vin si sampanie erau in fata farfuriilor.

-Aduce-ti felul principal. A ordonat bland Eva.

-Sper ca va place in Berlin.

-Da, e un oras minunat.

-Aveti o fiica foarte muncitoare. A spus Hitler.

-Va multumesc. E o onoare sa se afle in slujba dumneavoastra.

Felul principal a fost servit, legume gratinate in sos de tomate. Mancarea era vegetariana, dat fiind faptul ca Führerul nu suporta carnea.

Discutiile au fost inexistente pe parcursul mesei. Avram statea fata in fata cu Hitler, simtea cum il priveste, cum il analizeaza.

Dupa terminarea bucatelor, masa a fost eliberata si le-a fost servita cate o cafea. Pe cand Avram amesteca zaharul din cafea cu lingurita, Hitler si-a ridicat brusc privirea si l-a tintuit.

-Sper ca ai reusit sa termini psicina lui Himmler.

Avram a simtit cum ii ingheata sangele.

-Sunt tare curios cum ai evadat de la Auschwitz.

Braun abea a inghitit gura de cafea iar Ev si-a intors capul uimita spre Avram.

-Ei bine, continua el, crezi ca nu te mai cunosc?

Apoi privind-o pe Ev, si realizand ca nici ea nu avea habar a spus bland.

-Esti socata, asa e? Dar lasa-ma sa iti demonstrez ca seful tau nu a luat-o razna.

S-a ridicat incet de pe scaun, a inaintat spre Avram si i-a dezvelit bratul si implicit tatuajul.

-Ia te uita ce avem aici. A spus batjocoritor Hitler. Dar acum, copila mea, de ce minti tu? Barbatul acesta nu este tatal tau. Spune-mi adevarul, da-mi un motiv pentru care nu te-as concedia.

-Aveti dreptate. Am mintit, dar am facut-o...de frica. Da, mi-a fost frica de el. A spus aratand spre Avram.

-De el? De ce?

-Am fost violata, batuta, amenintata. Mi-a spus ca daca nu mint, ma va ucide, dar jur ca nu am stiut ca este evreu. A incheiat ea, uitandu-se cu ura la Avram si avand lacrimi in ochi.

-Cand am dorit sa fug de el, cu un tanar soldat german, m-a lovit, m-a agresat, a spus ca sunt proprietatea lui.

Avram era de-a dreptul socat, nu ar fi crezut ca Eva il putea vinde in acest hal doar sa isi salveze pielea.

-Avram, poate ca el mi-a frant inima, dar tu mi-ai distrus viata!

-Ce interesante devin lucrurile, Eva, iubita mea, haide sa savuram prajitura pe fotolii, urmarind acest minunat spectacol.

-Ev, nu imi vine sa cred ce aud. Te-am iubit, am fost un monstru dar te-am iubit. Am fost ticalos, nemernic, brutal, dar te-am iubit cu adevarat. Cum poti nega totul cand defapt tu ai inceput asta?! Sti, uneori erau momente cand stiam cum te simti, si era asemeni Iadului sa stiu asta draga mea. Eva, curajoasa Evelin Schiller.

A inaintat spre ea, dorind sa ii atinga bratul dar ea a sarit ca arsa si a urlat:
"Nu ma atinge, voi muri daca ma atingi!"
-Oh Eva, tu esti fata mea asa cum Vee era a lui Poe iar Bea a lui Dante. Am doar cuvinte cu care sa jonglez, e tot ce mi-a mai ramas. Inima mea este un organ isteric si de neincredere, iar singuratatea m-a corupt. Nu imi vine sa cred ca negi tot ceea ce a fost intre noi, ceea ce ti-ai dorit.

-Nu este nevoie sa discutam despre asta! Adevarul spus de unul este o minciuna in actiunile celuilalt. Ai profitat de mine, de tineretea si de naivitatea mea, ai luat avantajele dezavantajelor mele iar pentru asta te urasc! Te urasc evreule!

-Daca asta este sfarsitul, atunci draga mea, bine jucat, ai castigat. Imi doresc ca viitorul tau sot sa te iubeasca si intotdeauna sa te trateze cum se cuvine deoarece daca se intampla opusul, sufletul meu va veni dupa el asemeni unui fum negru si il va distruge fir cu fir, nerv cu nerv. Si poate, candva, undeva, in momente mai putin mizerabile, ne vom revedea.

-Ba nu, asta nu se va intampla. A intervenit Hitler. Ar trebui sa fi recunoscator ca te-am lasat sa spui tot ce ai avut de spus. Cum sa profiti de cineva ca ea, asa o frumusete? Oricum, te vei intoarce la Auschwitz unde iti vei primi pedeapsa.

-Nu! Trecutul nu se poate repeta! Indrazni Avram sa spuna stiind ca nu mai are ceva de pierdut.

Führerul l-a privit calm si amuzat.

-Nu poti repeta trecutul... de ce? Bineinteles ca poti! Luati-l. A fost tot ce a mai zis.

Doi soldati au venit si l-au apucat de maini, Avram zbatandu-se in zadar.

Evelin s-a apropiat de el, si privindu-l din nou cu acea privire perversa dar de data asta plina de ura.

-Inca crezi ca iubirea ne poate salva, dar dragule, iubirea e mult mai ucigatoare decat ura. Ura este atat de simpla si de curata. Gandeste-te ca esti intr-un ring de box, cu ura continui sa lovesti pana cand ceilalti inceteaza sa o mai faca. Ei bine, cu dragostea...niciodata nu se opresc.

Nervos, in totalitate indragostit de ea si cu o nespusa parere de rau, Avram s-a intors si a disparut. I-a impins pe soldati, a coborat in graba si s-a urcat de buna voie in masina Gestapo-ului trantind usa. Soldatii au fugit spre el, crezand ca avea sa fuga dar spre uimirea lor, Avram ii astepta in masina.

Barbatii au condus repede spre Auschwitz.
"Daca iubesti, te vor ucide. Daca ai nevoie de oameni, te vor ucide. O vor face! Sper ca ea sa fi fost o greseala, acesta este cel mai bun lucru care poate fi o fata, o mica greseala frumoasa.
Draga mea Eva, cat de mult te-am iubit eu pe tine, cat de mult te-am pretuit, iar tu iubito, tu m-ai tradat. Defapt nu cred vreodata ca m-ai iubit cu adevarat. Am fost jucaria ta. La 18 ani convingerile noastre sunt dealuri de pe care privim, la 45 de ani ele sunt pesteri in care ne ascundem. Acum esti convinsa ca ai castigat dar o sa ajungi si tu la 45 de ani."

~Cel mai singuratic moment in viata cuiva, nu este atunci cand este parasit ci atunci cand isi vede lumea distrugandu-se iar tot ce poate face este sa priveasca.~