Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 7- Partea I

Patrick

— Al dracu tu Lucifer, îmi trimiți ispite la orice pasul, dar azi, azi ai zis : ,, Hai să-i arăt prostului, că din rai se poate face iad, dar invers nu! Nu a zis el că nu crede în iubire? Să te văd cât reziști !"
— Domnule Johson, sunteți bine?
— Hmm... Ai zis ceva Hannah?
— Cred că am vorbit singură cinci minute.
O văd cum se rușinează, dându-mi seama că sunt în fața ei la bustul gol. Cum să-i spun că mă certam în gând cu Lucifer că mi-a scos-o în cale? Sau mai bine să-i spun franc că i-aș trage-o, până când doar numele meu buzele ei îl vor rosti?
— Scuze! Sunt cu gândurile în altă parte!
— Vă pot ajuta cu ceva?
—Cum te descurci cu calculele ?
— Destul de bine.
— Crezi că te-ai descurca să faci niște registre?
— Nu știu ce să zic! Nu vreau să vă cauzez probleme , uneori sunt cam neîndemânatică ...
— Hannah, calmează -te! Nu e nimic rău dacă greșești ! Prin greșeli se învață. O să-ți arăt eu un model, și te vei lua după el, doar până terminăm de descărcat toate aceste lăzi. După voi veni să te ajut.
— Nu o să lucrez ca dansatoare ?
— Nu. Vei fi să zicem, un fel de contabilă a mea. Ești de acord ?
— Nici într-o mie de ani nu v-aș putea mulțumim!
Buzele acelea păcătoase, ar fi premiul cel mai de preț. Vreau să fie a mea, dar niciodată nu îi voi putea oferi iubirea pe care o merită.
Telefonul îmi sună, observând că este mama. Sper că nu s-a întâmplat nimic grav, mai ales că rare sunt momentele când mă deranjează la muncă.
— Da!
.....................................................................................
— Și eu te iubesc! Ne vedem diseară !
Fața zâmbitoare a Hannei se preschimbă într-un tristă. Am greșit cu ceva?
— Hannah ?
— Da?
— Acum tu ești cea care stă pe gânduri. Haide să-ți prezint biroul meu. Acolo vei lucra.

***

       Clubul acesta l-am construit de la zero, proiectul fiind gândit de mine , dar schițele făcute de verișorul meu Christobal. Fiind o familie în care majoritatea membrilor sunt arhitecți și având propria noastră firmă, totul pare mai ușor.
      Biroul meu este gândit după un model pe care l-am văzut în Ibiza , la unul din cluburile prietenului meu Luciano. Un perete este  din sticlă prin care pot observa orice mișcare, dar prin care eu nu sunt  văzut. Mobilierul este din piele neagră , masa impunătoare din nuc fiind obiectul de la care a pornit totul. Aceasta am luat-o din casa bunicului, ca o amintire a vremurilor când petreceam aproape tot timpul cu el, admirând  modul lui de a lucra . Mirosul fumului scos de pipă, îmbinat cu mirosul băuturii lui preferate, whisky-ul irlandez, îmi aduc aminte de perioada copilăriei . Am locuit cu el până când s-a stins, lăsând un gol în sufletul meu pe care nimeni nu-l va putea ocupa vreodată.
      — Hannah, aici vei lucra!
     — Acesta este biroul dumneavoastră ?
     — În primul rând, aș prefera să-mi spui Patrick, domnul Johson fiind tata. În al doilea rând acum este și biroul tău. Vreau să te simți bine și dacă ai orice nelămurire spune-mi. Prefer adevărul, chiar dacă acesta nu este întodeauna pe placul meu, decât să fiu mințit . Acum haide să-ți arăt ce ai de făcut înainte să fiu dat dispărut.

***

    Hannah

        Registrele pe care mi le-a dat Patrick de lucru sunt o banalitate , în comparație cu tot ceea ce făcea la firma părinților mei. Chiar dacă aveam o vârstă fragedă, mi-a plăcut să învăț , neștiind când voi avea nevoie de acele lucruri . Tata a fost arhitect, conducând propria noastră firmă în New York. În schimb mama era economistă, dar se ocupa și de contabilitatea firmei . Neavând prea mulți prieteni si fiindcă Nick mă vedea doar ca un intrus, care a venit să-i fure părinții , preferam să petrec timp cu mama sau cu tata, decât să fiu bătaia de joc a prietenilor fratelui meu.
      Visul meu era să devin arhitectă, dar viața a decis pentru mine. Mi-e rușine să accept propunerea șefului meu, mai ales că ne cunoaștem de nici 48 de ore. Poate dacă voi economisi din salariul meu, voi strânge suma necesară pentru a mă înscrie la facultate. Nimeni nu știe, dar m-au acceptat bursieră cei de la UCLA. Am ascuns scrisoare, că dacă o vede fratele meu , nici nu vreau să-mi închipui cum va reacționa.
Ușa se deschide, Patrick ocupând întreg spațiul . Pare atât de înalt în comparație cu mine. La cei 168 cm ai mei, doar cu tocuri de 15cm pot fi în dreptul umerilor lui.
     — Hannah, ai terminat ?
    — Da. Acum făceam o revizuire să văd dacă totul este în regulă.
    — Dă-mi voie să mă uit peste ele.
Se poziționează în spatele meu, mirosul parfumul său îmi trezește la viață toate simțurile. Este primul bărbat care îmi face inima să bată atât de puternic  . Mă privește insistent , încât mi-ar putea produce un orgasm din clipă în clipă. Nu mă pot îndrăgosti ! Nu de el...
     — Hannah?
     — Da?
    — Le-ai făcut perfect! Nu mă așteptam să le faci cu atâta ușurintă . Știu că poate sunt indiscret , dar de unde ai învățat ? Văd câteva formule pe care le înveți prin facultate, cred sper că nu greșesc, le-am învățat prin anul 2.
    — Am avut un profesor bun.
Încerc să-mi abțin lacrimile, trecutul umbrind fericirea ce o resimțisem cu câteva minute înainte .
    — Hannah, îmi pare rău! Nu am vrut să te fac să plângi . Dacă am greșit cu ceva, iartă-mă!
   — Nu este vina ta!
   — Hannah ai vrea să luam cina împreună?
   — Tu și eu?
   — Nu vom fi singuri, dacă îți este teamă că vei păți ceva.
   — Nu îmi este teamă, doar că nu vreau să fiu în plus.
    — Hai să mergem înainte să te iau pe sus !
Doamne, nu vreau să mă duc cu el știind că mă voi întâlni cu iubita lui! Dacă îl refuz ce va crede despre mine?

Patrick

Nu știu ce a fost în mintea mea să o invit la cină, știind că toată familia va fi de față. Sper că mama nu va exagera când o va întâlni pe Hannah. Mi-e puțin teamă, mai ales că e prima fata pe care o prezint părinților mei.
     Parchez în fața casei unchilor mei, fiind surprins de reacția fetei care se află în dreapta mea.
    — Aici locuiești tu?
    — Mătușa și unchiul meu .
Îi cuprind mâna , sărutând -o. Ochii ei mă privesc cu atât de multă căldură, și mă abțin cu greu să nu o sărut .
     — O să luam cina în familie!
    — Iubita ta nu se va supăra ca m-ai adus și pe mine?
    — Nu am iubită!
     — Dar... Te-am auzit vorbind cu cineva ...
Nu o las să termine propoziția, buzele mele atingându-i obrazul.
     — Era mama.
    — Îmi pare rău ! Nu e dreptul meu să te întreb astfel de lucruri ....
    — Hannah , ți-am zis că prefer sinceritatea. Apreciez felul tău de a fi! Haide să intrăm, deja am întârziat .

***
      Cina decurge destul de bine spre surprinderea mea. Mama a acaparat-o pe sărmana fata, dar soțiile verișorilor mei sunt de mare ajutor.
    Băieții deja au început să facă mișto de mine, dar nu îmi mai pasă. Mă simt atât de fericit după atât de mult timp. Hannah e îngerul care a venit să mă scoată din flăcările iadului .
Suntem atenți la discursul unchiului, care pe toți ne-a lăsat mască.
—Am vorbit cu restul și sunt de acord cu decizia mea . Chris, meriți din plin acest lucru! Tu ești stâlpul care ține unită compania. Te văd cât de mult te implici și știu că nu mă vei dezamagi . Fie..
     —Auuuuuu
     —Iubito?
     —Max nasc!
     —Ce?
      —Ce? Nu mai aveai două săptămâni ?
     —Ce trebuie să fac? Ale dracu cursuri de prim-ajutor ? Ce zicea instructoarea.... Să-mi bag pula! Copiii astupați-vă urechile ! Iubito inspiră expiră!
Mă amuz copios, pe seama fratelui meu. Marele Nemilos și-a găsit nașul. Mai bine spus nașa. Așa mă voi comporta și eu când va trebui să nască Jenny?
     —Max , hai să mergem odată!
     —Unde ?
     —La spitalllll, auuuuu! Nu o să te mai atingi .. auuu... niciodată de mine.
      —Mai vedem noi, scumpo !
Izbucnim toți în râs, chiar dacă sărmana Becka mai are puțin și naște în casă. O privesc pe Hannah și simt din nou iubire după atâția ani. Pare absurd , dar mă îndrăgostesc.