Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 10- Partea 1

Patrick

     Cred că am luat cea mai bună decizie când am cumpărat acum o săptămână apartamentul vecin de lângă al vărului meu Max. Mama nu a fost de acord, dar tata a știut prin mijloace proprii cum să o facă să-mi accepte decizia. Nu pot sta toată viața cu ei, mai ales acum când voi începe una nouă alături de Hannah.
Știu că va dura mult timp până voi afla întreg adevărul de la ea, așa că am luat o decizie pe care o voi lua cu mine în mormânt. Poate pare nebunesc, iar mulți m-ar condamna, dar nu îmi mai pasă. Dacă ea va fi de acord , o voi face cât de curând soția mea. Dar înainte de toate, am câteva lucruri de lămurit cu jigodia de frate-su.
    Parchez mașina pe locul meu specific, ajutând-o pe Hannah să se dea jos din mașină.
     — Aici locuiești?
Privesc blocul cu peste douăzeci de etaje și acum îmi dau seama cât de înalt este. Cartierul acesta este construit recent și se află la o distanță de zece minute de mers pe jos până în cartierul unde locuiesc părinții, respectiv unchii mei.
     — De azi înainte totul se va face în doi. Și da, iubito! Aici vom locui.
Mâinile  ei micuțe mă cuprind într-o îmbrățișare strânsă. Își pune capul pe pieptul meu și privim împreună clădirea.
    — Noua noastră casă....
    — Cu pași mărunți spre viitor...
Deschid repede portbagajul, murind de nerăbdare să-i aflu părerea despre cum am aranjat întreg apartamentul. Poate lucrurile au luat o întorsătura față de planul meu inițial, dar nu regret nimic. Pășim înăuntru, mâinile noastre fiind nedespărțite . De azi înainte, cine vrea să se pună cu iubita mea, trebuie să treacă mai întâi de mine.
Iubită ... Cât de frumos sună acest cuvânt! Eu așa o consider, chiar dacă nu am întrebat-o. Nu vreau să pun presiune asupra ei. E prea devreme ca să își poată da seama dacă simte ceva pentru mine. Nu știu dacă tot ceea ce simt eu pentru ea este iubire, dar am certitudinea că inima nu mă înșeală și ea este aleasa .

    Deschid ușa apartamentului, ochii ei mă caută. Îi zâmbesc și printr-o singură mișcare, brațele mele o ridică în sus. Trec cu ea pragul, și conștientizez când îi văd lacrimi în ochii, că și ea se gândește la același lucru.
    — Într-o zi îmi vei fi soție!
    — Spune-mi că nu visez!
Îi șterg lacrimile ce îi întunecă frumosul chip, aplicându-i sărutări pe întreaga suprafață.
   — Dacă tu visezi înseamnă că trăim același vis!
   — Astăzi am primit cel mai frumos cadou de ziua mea: o nouă viață!
   — Când e ziua ta, iubito!
    — Azi.
    —  Chiar azi? Iubita mea, la mulți ani! De azi ești majoră! Trebuie să sărbătorim.
   — Patrick, dacă ești lângă mine nu mai vreau nimic. Nu am mai sărbătorit de patru ani. Dacă tot vrei să faci ceva pentru mine, putem merge împreună într-un loc?
    — Sigur! Dar mai înainte de toate vreau să mâncăm.
Deja stomacul ei receptează spusele mele, făcându-și prezența.
     — De când nu ai mai mâncat ?
O văd că nu spune nimic, și mă înjur în gând pentru nesăbuința mea. Mereu o dau în bară cu întrebările mele nelalocul lor. Îi acaparez buzele într-un sărut, șoptindu-i un iartă-mă.

Hannah

    În drum spre cimitir am oprit la o florărie pentru a cumpăra trei buchete de flori. De patru ani, acesta a devenit locul unde îmi petrec ziua de naștere. Patrick nu a zis nimic în legătură cu locul unde vom merge, dar va trebui să-mi deschid sufletul față de el.
    Parchează mașina și lipsită de vlagă mă dau jos din ea. Picioarele nu mă ascultă și o stare de amețeală mă cuprinde. Noroc că mâinile mari și puternice ale bărbatului care îmi este alături m-au prins înainte de a mă face una cu pământul .
     — Iubito, respiră! Nu știu pe cine vom vizita aici, dar îmi dau seama că durerea ce o simți e nemărginită. Sunt lângă tine!
Șoptesc un mulțumesc și ne continuăm drumul, nu înainte de a-mi aplica un sărut pe frunte.

Amanda și William Spencer
Numele părinților mei stă încrustat pe crucea de marmură neagră. De jur împrejurul locului unde se odihnesc acum aceștia, sunt plantate lalele, care au înflorit deja...florile preferate ale mamei.
Cad în genunchi și dau frâu lacrimilor. Mângâi poza lor și îmi aduc și acum aminte când a fost făcută . Eram cu toții în vacanță în Cuba, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de căsătorie.
Cred că a venit momentul ca Patrick să știe cine sunt cu adevărat .
— 2014 anul în care am pierdut totul în câteva secunde. Poate ai văzut sau ai auzit, despre acel accident. Toate posturile de radio și televiziune...
respir... Nu pot!
Patrick se așează și al în genunchi și mă cuprinde în brațele lui.
   — Iubito, nu trebuie să-mi spui...
   — Vreau ca între noi să nu existe secrete . Deja numai suport să am coșmare în fiecare noapte cu acel accident . Am învățat pe de rost, tot ceea ce vorbeau jurnaliști. Nu îmi pot scoate din minte cuvintele lor. Poate dacă voi reuși să mă confesez, sufletul meu își va găsi pace.
Un accident grav a avut loc vineri dimineață la ieșire din orașul Manhattan. Conform Infotrafic, două persoane au murit, iar alte trei au fost rănite. La fața locului au ajuns mai multe autospeciale de stingere și ambulanțe , fiind activat planul roșu de intervenție. Accidentul a avut loc între un autoturism și o mașină de mare tonaj.
    ,,Centrul INFOTRAFIC din Inspectoratul General al Poliției a departamentului orașului Manhattan  informează că la ieșire de pe Strada Barrow , la ieșirea din orașul Manhattan către New York , a avut loc o coliziune între două autoturisme. Potrivit primelor date, două persoane au decedat, iar alte trei au fost rănite. Circulația se desfășoară îngreunat, pe una dintre cele patru benzi".
      Ne pare rău să vă anunțăm moartea soților Amanda și William Spencer. În urma accidentului soldat, cei doi soții erau împreună cu cei doi copii ai lor. Aceștia se află în stare gravă și nu se știe dacă vor scăpa cu viața. Pentru părinții celor doi nu au mai fost șanse de scăpare.
În doar câteva minute, viața uneia dintre cele mai impunătoare familii din New York și-a găsit sfârșitul . Toți cei care i-ați cunoscut , puteți aduce un omagiu la biserica de lângă Parcul Central. Vă vom anunța în zilele următoare programul pe care îl vor urma funerariile.
      Din ultimele date aflate, bunica micuților , mama doamnei Spencer, va avea grijă de nepoții ei, aceștia fiind încă minori. Chiar dacă vor reușii să depășească perioada critică, medicii spun că vor rămâne cu sechele, atât fizice , cât și psihice.
       — Noi am reușit să scăpăm cu viață, dar pentru părinții mei a fost fatal. Numai am pe nimeni... Nu am avere, nu am un nume, dar am o inimă, pe care ți-o dau ție ca să ai grijă de ea.
      — Niciodată nu te voi răni!
Pun fiecare buchet în vaza ce stă la căpătâiul părinților mei aruncând florile uscate.
— Mamă și tată, mi-aș fi dorit să-l cunoaște-ți pe Patrick, dar știu sigur că voi mi l-ați trimis ca să aibă grijă de mine! Vă iubesc!

Patrick

O privesc pe Hannah cum își plânge bunica, iar imaginea bunicului îmi apare. De mult nu l-am vizitat, ocupându-mă doar de cluburi.
Telefonul îmi sun, dar numărul este unul necunoscut. Apăs pentru a acceptat apelul, vocea noului meu dușman auzindu-se de pe firul celălalt .
— Patrick Johson, dacă în mai puțin de douăzeci și patru de ore nu vii să stăm de vorbă, despre curva de soru-mea, îți jur că în cel mai scurt timp posibil o omorî!
— Unde și când ?