Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 15- Partea a II-a

Renata

Rochia de un roșu aprins se mulează cu perfecțiune pe formele mele. Decolteul în V îmi scoate în evidență bustul generos, lăsând să se vadă o mică parte din tatuajul făcut acum trei ani. Cele două aripi de înger le-am ales cu un scop anume: să-mi amintească mereu de femeia care m-a iubit cu toată ființa ei și m-a salvat din Infern, bunica mea. Rochia se termină cu o trenă destul de scurtă ce îmi va ușura mersul. Noroc că am pus în bagaj sandalele mele de la Saint Laurent, ce îmi conferă un aer de zeiță grecească. Formate din mai multe curele aurii, acestea reprezintă piesa cheie a ținutei, lăsând să se vadă în toată frumusețea, datorită crăpăturii rochiei.
   Nu mă așteptam să primesc o rochie atât de spectaculoasă, prietena lui Chad, pe care am aflat că o cheamă Ninna, neștiindu-mi gusturile. Sper să reușesc să ajung la atelierul ei, mulțumindu-i pentru munca depusă. Dacă nu m-ar fi ajutat ea, nu știu ce m-aș fi făcut. Într-un timp record a reușit să creez o adevărată capodoperă pentru lumea modei și sunt sigură că tot ceea ce iese din mâinile este greu de egalat. Marii designeri ar fi invidioși pe talentul ei. Din câte mi-a povestit Chad a descoperit această pasiune încă din copilărie și chiar dacă părinții ei nu au fost de acord să meargă pe acest drum, ea nu i-a ascultat, alegând să plece peste ocean pentru aș putea vedea visul realitate.

    Privesc ceasul din perete indicându-mi ora 18:30. Ce mă fac eu cu iubitul acesta al meu, care din câte am observat zilele acestea stă prost la capitolul punctualitate? A plecat de două ore, când au sosit fetele de la păr și machiaj, dar fără să-mi spună cu exactitate unde și cu cine. Să-l sun? Să nu o fac? Drăcușorul din mintea mea îmi spune să o fac, dar pe de o parte îngerul îmi spune să-mi ascult inima. Acum ce să fac? Să-mi ascult inima sau să mă comport ca o iubită disperată.
    Mai bine o iubită disperată, decât o femeie cu inima distrusă!
Unde mi-am pus telefonul?
Ah, da! Pe măsuța de cafea l-am lăsat seara trecută. De obicei aș fi alergat, dar nu pot să risc să-mi strig coafura sau mai rău să-mi rup rochia. Îl iau sperând că voi avea măcar un mesaj din partea lui. Nimic. Nici măcar un amărât de mesaj. Vede el când vine! Dacă el a făcut primul pas când ne-am cunoscut acum e rândul meu să iau inițiativă. Norocul meu că ușa de la intrare se deschise, neavând idee ce să-i spun.
Dau să-l privesc, dar buchetul de trandafiri roșii îmi acaparează vederea. Dacă stau bine să-i număr depășesc cifra zecilor.
    — Unde ai fost atâta timp?
Încerc să par supărată, dar nu îmi iese. Pe chipul lui apare un zâmbet ștrengăresc, ce îmi face face inima să salte de emoție.
    —Iubito!
    — Nici o ,,iubito"! I-o tai în ultimă secundă.
Se apropie cu pași grăbiți înspre mine, chipul fiind capturat în căușul mâinilor lui.
    — Vezi că îmi strici machiajul! Lasă-mă că sunt prea supărată.
    — Nu-i problemă dacă se strica. Îți fac eu altul.
   — Tu? Izbucnesc ca o dementă în râs ținându-mă de burtă. Vai! De mult nu m-am mai distrat atâta! Încerc să-mi revin pentru a putea discuta cu iubitul meu.
   — Gata? Ți-ai revenit?
   — Să zicem...Vreau explicații!
   — Iubita mea e geloasă? Hmm...Îmi place când scoți ghearele de felină să protejezi ce e al tău.
  — Bine spus ,,ce este al meu"! Când aveai de gând să ajungi acasă? Într-o jumătate de oră trebuie să plecăm.
Ochii lui cad spre decolteul meu analizând fiecare element definitoriu al ținutei.
— Iubito, nu mai bine rămânem acasă? Nu prea aș vrea...
Nu-l las să își continue ideea, știind ce gând are el de fapt.
— Dragule, și să nu atrag și eu câteva priviri?
— De asta îmi este și frică.
— Chad, știi cât de mult risc să te însoțesc? Așa că i-ați gândul de la lucrurile mai puțin ortodoxe până ne vom întoarce acasă. E seara ta! Numai tu știi cât ai muncit pentru a obține aceste rezultate.
— Cu fiecare zi ce trece simt că te pierd tot mai mult. Peste o lună ai nunta și încă nu avem un plan de a scăpa de această nebunie.
— Vom reuși! Asta îmi spune inima mea.

Timpul se scurge cu rapiditate și noi suntem deja în întârziere. ,,Norocul" nostru că decernarea premiilor se ține în sala de evenimente a hotelului unde suntem cazați, gândesc ironic. Bărbații aceștia! Uneori sunt mai rău decât femeile.
Ușa de la dormitor se deschide. Dacă există un bărbat perfect pe această lume cu siguranță acela este Chad. Costumul negru format din 3 piese i se aranjează perfect pe corpul bine lucrat la sală. Cămașa deschisă la primii nasturi îi oferă un aer tineresc și totodată elegant. Din câte văd a ales ca și culoare pentru batistă aceeași ca și a rochiei pe care o port. Părul deja crescu de această dată este aranjat într-o parte. Pentru prima dată îl pot vedea fără barbă. Ah! Omul acesta emană prin toți porii testosteron.
— Mergem iubitule?
— Nu încă! Așteaptă două secunde.
Chiar numai are rost să mă mai stresez. El va fi luat pa rost de organizatori. Iese din cameră cu o cutie de catifea. Emblema magazinului Tiffany îmi sare în ochi. Sper că nu este ceea ce cred eu.
Cred că își dă și el seama de reacția mea.
— Iubito, de această dată nu este ceea ce crezi tu. Sper cât de curând să-ți ofer toată viața mea printr-o simplă bijuterie. Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar tu nu vei lipsi din el.
Deschide cutia, iar lacrimile nu încetează să-mi apară.
— Vezi inimile acestea două unite? Sunt propriile noastre inimii ce s-au regăsit în această lume. Chiar dacă nu mai aveam speranța să te întâlnesc din nou, destinul mi te-a scos în cale. O viață întreagă nu îmi ajunge să-ți arăt tot ce simt pentru tine. Cât timp vei purta acest lanț, voi știi că inima ta încă bate pentru mine. Te iubesc, Renata! Mi-a schimbat viața...în bine.
— Te iubesc, Chad! Te iubesc atât de mult!