Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 18- Partea a II-a

Renata

O privesc și nu pot crede ce îmi văd ochii. Prea multe șocuri pe ziua de azi.
— Domnișoară cine sunteți?
— Raquel Hall. Sora miresei.
Cu pași grăbiți se apropie de noi și atunci o pot vedea mai bine. Prin rochița galbenă de vară pântecul i se poate observa. Acum înțeleg dispariția ei. Era însărcinată! Dar cu cine?
— Ne poți da un motiv ca să putem înțelege de ce ai întrerupt nunta?
— Sigur, părinte.
Cu o rapiditate mama o cuprinde de mână și o împinge spre tata. Raquel se dezechilibrează și cade pe covor. Vocea lui Caleb tună, părul de pe mâini ridicându-se din cauza intensității.
— Dacă o mai atingeți vreodată vă rup mâinile! Nu o să țin cont că sunteți o doamnă! Toată lumea poate să plece! Acum!
— Caleb ai înnebunit, fiule?
— Din cauza voastră nu pot fi lângă femeia pe care o iubesc. Pe Raquel o iubesc, nu pe Renata. Chiar dacă nu ar fi intrerupt ea nunta, aș fi făcut-o eu. Îmi pare rău, Renata! Dar e cel mai bine așa, fiecare pe drumul lui.
— Doamne, cred că leșin! Ține-mă Hector! Doamne prin ce rușine pot trece! Ce fete am crescut!
— Dacă mai aud vreun comentariu despre Raquel vă omor cu mâna mea. Am călcat pe cadavre și o voi face în continuare, doar ca ea să fie a mea. Acum ne leagă mai mult decât o simplă pasiune. Copilul meu crește în pântecul meu.
—Caleb, trebuie să opresc această farsă. Nu puteam să îmi văd fiica crescând fără tatăl ei.
— E fetiță?
Raquel dă afirmativ din cap. Sincer mă bucur pentru ei. M-aș fi bucurat să știu mai înainte. Poate așa nu l-aș fi pierdut pe Chad. Îmi șterg lacrimile sperând să nu fiu văzută. Dar degeaba!
— Surioară îmi pare rău! Am vrut să le explic mamei și tatei, dar ei deja luaseră o decizie.Niciodată nu te-aș fi mințit.
— Raquel, mă bucur pentru voi! Între mine și Caleb nu ar fi existat nimic. Poate doar o simplă prietenie. Eu iubesc un alt bărbat.
Toți sunt muți de uimire după confesiunea făcută.
— Și unde este acum? Trebuia să mă aliez cu el. Eu aș fi fugit cu Caleb în Vegas și v-am fi luat și pe voi.
— A plecat... spun închizând ochii. Amintiri cu el îmi apar ca o umbră, dar dispar rând pe rând. Așa va dispărea și iubirea lui pentru mine?
   — Renata!
   — Taci dracu din gură, Pamela! Tu și Hector din această zi sunteți morți pentru mine!
Fug ca o nebuna din catedrală, dar nu înainte de a striga în gura mare:
   — L-I-B-E-R-Ă!

Urc în primul taxi și singura adresă pe care o știu e casa familiei Johson. Poate nu a plecat și îl voi găsi acolo. Micuțule mergem la tati.
    Glasul șoferul mă trezește din somnul în care adâncisem.
    — Domnișoară am ajuns! Costă 10 dolari.
Cu capul în pământ din cauza rușini îi spun că nu am cu ce plăti. Dar știu că de acei depinde familia lui. Îl rog să-mi treacă pe o bucată de hârtie numărul lui de telefon. Cât de curând îl voi răsplăti pentru bunătatea lui.
Mă dau jos din taxi constatând că trebuie să scap cât de repede de această rochie. Deja am un plan pentru ea. Zâmbesc drăcește numai eu știu ce trece prin mintea mea.
Sun la sonerie de câteva minute și nimic. Poate sunt și ei plecați. Este Weekend!
Claxonul unei mașină mă oprește din sunat. Este Jennifer. Observ pe chipul ei uimire.
— Ce cauți aici? Și mai ales îmbrăcată așa?
— Vreau să vorbesc cu Chad.
— Nu ți-a ajuns suferința pe care i-ai produs-o? Din cauza ta fratele meu a plecat!
— Chad este fratele tău?
Îmi zâmbește apărându-i o gropița în obrazul drep. Exact ca lui. Sarcina aceasta mă face atât de sensibilă. Încerc să mă abțin din plâns, dar nu pot. E prea mult pentru mine. O stare de amețeală mă cuprinde, totul se întunecă în fața ochilor.

    Deschid ochii dar nu îmi pot da seama unde mă aflu. Un miros înțepător și patru perechi de ochii mă țintuiască cu privea.
    — Ce s-a întâmplat ?
Dau să mă ridic, dar simt cum totul se învârte în jurul meu.
    — Liniștește-te puțin! Ai mâncat ceva.
Dau din cap, dar citesc pe chipurile lor neîncredere.  Chiar mănânc, dar vomit totul. Bebelușului nu-i convine ceva.
   — Vrei să-ți aduc niște lasagna cu pui?
Numai cuvântul Lasagna îmi provoacă greață. Adoram mâncarea italiană până am aflat de sarcină.
    — Unde este baia?
    — Drept în față a doua ușă.
Fug ca o nebună simțind că stomacul meu își va face de cap cât de curând.
    — Ai nevoie de ajutor?
Fac semn cu mâna că nu. Sper că că nu am dat de bănuit. Nu vrea să știe. Ce ar crede despre mine?

Dupa câteva minute bune petrecute pe vasul de toaletă ies din baie, dar nu înainte de a-mi spăla fața de câteva ori.
Pășesc cu timiditate și mă așez pe canapeaua din living. Salut din cap băieții ce sosiseră cât timp fusesem în baie.
— Ești însărcinată ?
Vocea surorii omului pe care îl iubesc sparge liniștea ce se lăsase. Nu pot să-i fur copilul meu șansa de aș cunoaște familia. Poate el nu va fi respins cum am fost eu.
Dau afirmativ din cap și aștept următoarea întrebare.
— E al fratelui meu?
Dau afirmativ din nou și de această dată vine lângă mine îmbrățișându-mă.
— El știe de existența lui?
— Nu. Am vrut să-i protestez, dar am clacat.
—Ce s-a întâmplat ? Trebuie să știu adevarul, altfel nu te pot ajuta.
Le povestesc întreaga mea viață, de când m-am născut și până acum. Îmi amintesc de prima întâlnire cu Chad și lacrimile nu încetează să apară. Îl vreau din nou în viața mea. Voi face orice doar să mă ierte pentru lașitatea mea.
— Am încercat să-l sunăm, dar telefonul lui este închis, ne anunță Christobal, soțul lui Jenny.
— Trebuie să vorbim cu părinții mei. Poate a luat legătura cu ei. Sigur se vor bucura să afle că vor fi din nou bunici. Renata nu ești singură!
— Dacă nu se mai întoarce?