Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 6- Partea I

Patrick

După ce am luat micul dejun împreună cu ai mei, am reușit să mă îmbrac în timp record, știind că nu pot întârzia la club, furnizorii cu băuturi dorind să fiu de față de fiecare dată când aprovizionează depozitul. Multe din cluburile orașului folosesc băuturi contrafăcute, dar de când am deschis primul club niciodată nu am umblat cu ilegalități  . Dacă clientului este mulțumit, pentru mine acest lucru reprezintă cea mai mare satisfacție . Chiar dacă nu sunt adeptul costumelor elegante , am optat pentru ziua de azi , pentru unul tip casual , dungile atât de pe sacou, cât și de pe pantalon dându-i un aer glamour. Cămașa de verde kaki, deschisă la doi nasturi, contrastează perfect adidașii din picioare. Petrecând după amiază în familie, nu puteam alege pantofi, știind că voi alerga după nepoții mei sau chiar vom începe o partidă de fotbal.
Pornesc motorul mașinii , nu înainte de am pune nelipsiți ochelarii . Muzica celor de Gente de Zona răsună în difuzoare. Ziua de azi va fi din ce în ce mai bună! Căldura de afară mă predispune, mai ales că iarna nu a fost una dintre cele mai blânde. Să nu uit! Trebuie să-i prezint Hannei contractul de muncă și noii colegi.

*
     M-am săturat de acești incompetenții, ce se cred Regele Șoselelor. Scurtez drumul, fiind deja în întârziere, ocolind prin vechiul meu cartier . Am crezut că plecând puțin mai târziu traficul va fi mai liniștit, dar spre surprinderea mea m-am înșelat. Apăs pedala de accelerația, neținând cont de avertismentele poliției ce stau îndesate în torpedoul mașinii. Ador viteza, de aceea când am avut banii necesarii mi-am cumpărat un Porsche 9 FF GT9-R, chiar dacă mama nu a mai vorbit cu mine timp de două săptămâni . După accidentul suferit la vârsta de 13 ani avut împreună cu tata, după ce și-a văzut soțul imobilizat la pat timp de trei luni și copilul cu traume fizice și cu slabe șanse de a mai fi un copil normal, a jurat că doar peste cadavrul ei, atât eu și tata, vom conduce mașinii care au peste 1000 CP, dar cum i-am moștenit temperamentul, nu am ascultat-o.
      Observ mașina furnizorului parcată în spatele clubului. Parchez alături de aceasta, știind că aș mai pierde un sfert de oră, până aș găsi un loc de parcare în fața clubului. Ies din mașină fiind întâmpinat de Billy, băiatul cu care lucrez de mai bine de 3 ani.
    — Billy, ce faci băiete! Salut!
    — Sefu', și eu cu treabă! Zilele acestea a trebuit să lucrăm în plus, pierzând câțiva dintre băieții buni ai echipei.
    — Dacă tot venii vorba de băieți,James și Arthur unde sunt ?
   — Habar n-am , șefu'! M-a anunțat șefu' al mare că au demisionat, dar eu cred că este ceva putred la mijloc.
— Cred că avem nevoie de ajutor pentru a descărca toate aceste lăzi.
Billy dă afirmativ din cap, și știu că nu e corect ce voi face,  dar nu am încotro. Niciodată nu am pus la descărcat angajatele mele. Încerc să le ofer locuri de muncă accesibile, care nu le-ar pune în pericol sănătatea. E greu pentru un bărbat să care o ladă plină de sticle, ce să mai spun de o femeie.
— Mă duc să văd cine este astăzi de serviciu ca să ne dea o mână de ajutor. Revin imediat, Billy!
— Vă aștept aici!

Intru în club, mirosul de tutun se simte în aer. Văd că și de data aceasta nu am fost înțeles. Nimănui nu-i permit să fumeze înăuntru. Dacă eu am bunul simț să fumez afară, acest lucru l-am impus atât angajaților, cât și clienților. Poate pare că exagerez, dar știu că am procedat corect gândindu-mă la cealaltă persoane nefumătoare .
   Mă îndrept spre locul cu pricina, încercând să fiu cât mai discret, dorind să-i iau prin surprindere .
    — Ce v-am zis eu, gușterilor asupra fumatului în incinta clubului ?
Îi văd pe ambii mei barmani albii la față, ducându -și mâinile în dreptul inimii , semn că am reușit ce mi-am propus.
   — Doamne, Iisuse Hristoase, șefu'! Vreți să ne produceți câte un infarct ?
   — Șefu' azi aveți chef de glume?
    — Chiar aveți chef să mă enervați mai mult decât sunt ? Dacă nu aș avea nevoie acum de voi v-aș trimite să spălați toaletele, poate așa v-ar mai venii mintea! Fetele unde sunt?
     — Greta a zis că întârzie zece minute, fiul ei bolnav simțindu-se tot mai rău, iar de angajata cea nouă nu știm nimic .
Trebuie să discut cu Greta. Vreau să vă cum o pot ajuta , fiul ei de doar doi ani și jumătate având probleme cu auzul. Mai mult de atât nu știu, aceasta nedorind să deschidă acest subiect niciodată, iar eu nu am vrut să mai pun paie pe foc cu întrebări , care poate nu își au rostul. Am mai încercat să-i ofer sprijinul meu, dar mereu mă refuză. Mai bine muncește dublu , de cât să primească ceva gratis. Le-am mărit tuturor salariile la începutul anului, gândindu -mă la ea. Am auzit pe unii dintre angajații că nu-i ajung banii, tratamentul celui mic fiind prea costisitor . Tatăl copilului a părăsit-o când a aflat de problemele băiatului, condamnând-o pe aceasta că ea este singura vinovată că băiatul s-a născut bolnav. Ce nu a înțeles el, că noi nu alegem cum sau unde ne naștem , fiecărui om i se atribuie o cruce, pe care trebuie să o ducem până la sfârșitul zilelor.
  Sunt trezit din visare, de Logan, barmanul șef.
     — Șefu'?
      — Ce mai vrei?
     — E bună? Hmm
      — Cine mă? Mă-ta?
    — Angajata nouă. Am auzit băieții din tura de ieri că are niște picioare, de zici că e o gazelă...
   — Dacă mai aud astfel de vorbe în clubul meu, nici nu-mi pasă câtă vechime aveți, vă dau afară!
   — Șefu'...
   — Niciun șefu' ! S-a înțeles ?
Ambii dau afirmativ din cap. Doar când i-am auzit cum vorbesc despre Hannah, inima a început să-mi bată mai tare. Nu le voi permite să o jignească în niciun fel. Hannah, ce mi-ai făcut tu mie!
— Logan, Brad , haideți cu mine! Avem de descărcat toate lăzile cu băutură.

Hannah

Dimineața mă găsește în dreptul geamului, privind răsăritul. Nu m-am putut odihni, Nick aducând și de data aceasta o... nici nu știu cum să o numesc, că numai femeie nu-i.
Orele trec, reușind să gătesc și să fac curățenie în întreaga casă. Am fost și la liceu, chiar dacă am început să urăsc tot mai mult acel loc. Încă puțin și voi scăpa. M-am săturat să fiu arătată cu degetul zilnic . Noroc că banca nu ne-a luat-o până acum, dar nici mult nu mai este. Știind că acesta este plecat ,,cu treabă" , dar nici dracu' nu-l crede, am timp să mă aranjez mai mult decât de obicei pentru prima zi de muncă.
Deschid ușa dressingul-ui, căutând prin hainele mamei. De mult nu mi-am mai cumpărat ceva nou, banii nefiind de ajuns. Rochia mamei de un galben muștar îmi face cu ochiul, și cred cu tărie că este alegerea potrivită. Mă bucur că am moștenit fizionomia corpului de la ea. În picioare îmi iau o pereche se balerini, ținuta fiind gata. Să nu uit și de geaca de blugi, temperatura răcindu-se în cursul serii. Părul mi-l las să cadă valuri, valuri, chiar dacă îl voi strânge când voi ajunge la club. Îmi mai retușez odată machiajul, încercând să astup urmele lăsate de incidentul de a seară.
     Pentru prima dată după mult timp zâmbesc în oglindă.

*
      Ajung destul de repede, clubul fiind aproape de casa mea. Încerc să deschid ușa de la intrare, dar fără noroc. Se aude gălăgie, colegii mei sigur ajunseseră deja. Urmez vocile, dând ocol întregii clădiri.
    Patru bărbații descarcă dintr-o mașină câteva lăzi. Nu știu cu ce sunt, dar dau cu presupusul, singura idee fiind sticle cu alcool.
     Tatuajul unuia dintre ei îmi atrage atenția, pe spatele lui fiind desenate aripile unui înger. El este și singurul dintre bărbați  la bustul gol. Încerc să-mi mut privirea, dar în zadar. Picioarele îmi sunt imobilizate, neputând mări distanța nici măcar cu un pas. Parcă cineva i-a spus că sunt acolo, că în mai puțin de o secundă ochii lui mă privesc.
     Patrick ...
Ca o felina, se îndreaptă spre mine. Nici nu realizez când este în fața mea. Îmi zâmbește , încât îmi simt zona pulsând de excitare. Ochii lui mă măsoară din cap până îmi picioare și știu sigur că am făcut alegerea potrivit alegând această rochie.
    —Bună, Hannah !
    — Bună ziua, domnule Johson!