Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 8- Partea a II-a

Renata
Aeroportul Internațional Adolfo Suarez Madrid-Barajas este împânzit de miile de vizitatori ce au sosit cu ocazie festivalului Las Cruces de Mayo (sp.Crucile de Mai). Chiar dacă scopul vizitei mele este altul decât acesta, nu voi rata ocazia de a descoperi noi obiceiuri, pe care le poți vedea o singură dată în an. Acest festival începe pe data de 28 aprilie și ține până la 1 mai. Reunește distracțiile tradiționale spaniole de dans, mâncare și băutură în orașul Alicante din Comunitatea Valencia.
    Zborul a fost unul destul de lung, cu mici turbulențe la aterizare. Am avut timp să analizez tot ce mi s-a întâmplat în ultimele luni. La anul, în timpul acesta va trebui să mă căsătoresc cu un om, pe care inima mea nu-l acceptă. Nopțile îmi sunt tulburate de vocea bărbatului misterios de la petrecere. Încă nu am înțeles de ce părinții mei au decis asta pentru mine, știind că mă vor răni. Raquel a plecat, lăsând doar un bilet pe patul din camera ei. Preferata lor i-a abandonat. Încerc să mă abțin să nu izbucnesc în râs, amintindu-mi de reacția mamei. Mi-aș fi dorit să fiu ca ea, dar ceva mă ține, neputând ieșii din vorba lor. Chiar dacă nu m-au crescut ei, sunt tot părinții mei. Poate acum că ea numai este lângă noi, vor învața să mă iubească și pe mine.
      Singurul lucru pe care l-am apreciat la Caleb este faptul că nu a pus presiune asupra mea, lăsându-le pe mamele noastre să se ocupe de tot. El va sosi cu două luni înainte de nuntă, pentru a avea timp să ne decorăm viitoarea noastră casă. Ideea aceasta nu îmi surâde. Fiind mereu singură, mi se pare ciudat că va trebui să-mi împart spațiul cu altcineva. Și acest altcineva este chiar viitorul meu soț.
    Antonio deja mă așteaptă în parcare. Ca de fiecare dată costumul negru îi vine turnat pe el. Stau și îi analizez fiecare mișcare. Poate într-o altă viață l-aș fi putut iubi. Prefer să nu o fac acum știind că aș putea pierde o prietenie de ani. Toni, cum îl alinta bunica a fost protejatul ei. Părinții lui au lucrat pentru ea, dar un cumplit accident i-a luat din viața noastră. După moartea bunicii s-a hotărât să plece în Spania cu ideea de a lua viața de la capăt. Acum conduce propria lui firmă de IT și cât de curând va deschide o sucursală și în Manhattan.
Mă apropii de el cu pași grăbiți, așteptând să-i văd reacția. M-am schimbat mult în acești ani, de la coafură până la hainele pe care le port. Acum văd mai bine că acesta vorbește la telefon. Nu prea înțeleg ce zice, nevorbind spaniola, dar pot observa că prietenul meu este unul de-al lor. Îi acopăr ochii cu palmele mele. Își închide telefonul, cred că spunându-i celui de la capătul celălat că are de a face cu o nebună.
— Ghici cine sunt?
— Hmm...Sienna?
— Greșit!
— Marisol?
— Greșit! Ultima șansă!
— Alejandra!
— Mă dau bătută! Îl eliberez, așteptând să-i văd reacția. Brațele lui mă cuprind și simt că din nou suntem în casa bunicii. Același parfum îl poartă, chiar dacă acum ar putea să își ia din cele mai scumpe.
— Bună, străino ! Doamne, cât ai crescut!
— Toni, mi-a fost dor de tine!
— Și mie de tine, pitico !
Chiar dacă este o diferență de doar trei ani între noi, prietenul meu m-a considerat mult, mult mai mică. Cred că de vină este și înălțimea mea.
— Pari schimbat! Ai o sclipire în ochi, pe care nu am mai văzut-o la tine!
—Iar te joci de-a detectivul ? Ce mistere ai mai descoperit?
Îl lovesc cu pumnul în umăr, râsul lui înfundat scoțându -mă din nervi.
— Asta pentru ce a fost ?
— Să zicem că este un fel de urare de bun găsit !
— Tot nebună ai rămas! Și ce să mai zic de lovitură... Norocos, soțul tău! Are cine să-l protejeze.
Numai când aud acel cuvânt, mă întristez pe loc. Încerc să-mi țin în frâu lacrimile, nedorind să par o lașă în fața prietenului meu.
— Nu am vrut să te întristez! Mi-a povestit doica ce ai pățit! O să vorbim mai multe acasă! Poate găsim un plan pentru a scăpa. Și să nu uit! O să-ți prezint pe cineva .
— Pe cine?
— Vei afla cât de curând!
— Ce îți mai place să mă fierbi!

   După patruzeci și cinci de minute oprește în dreptul unui complex imobiliar. Un val de emoții mă cuprind, neștiind ce mă așteaptă. Am decis să locuiesc la un hotel din apropiere, dorind să mă bucur încă puțin de libertatea pe care o mai am. Mă cobor din mașină și privesc în jur. E atât de liniște în comparație cu orașul unde locuiesc eu!
   — Haide să intrăm! În următoarele minute sigur va începe ploaia!
   — Nu vezi ce soare este! Cum să plouă?
   — Vei învața atât de multe lucruri cât vei sta aici! Poate într-una din zilele îmi gătești și mie ceva din ce te-a învățat bunica.
   — Mi-e dor de ea! Când mă duc în vizită în vechea casă parca îi aud vocea. Fiecare obiect îmi amintește de ea. Chiar dacă anii au trecut, golul lăsat de ea nimeni nu-l va putea umple.
   — Cui nu-i este?! De ce crezi că nu am mai venit acasă? Manhattan va rămâne mereu casa mea! Când mă gândesc că trei dintre persoanele pe care le iubesc zac sub pământ! Mi-e tot mai greu...
—Știi că mereu voi fi lângă tine! Îmi ești fratele pe care nu l-am avut !
Pășim înăuntru clădirii, mirosul de curățenie abia făcută îmi invadează simțurile. Teama mea de lifturi nu a dispărut, și chiar s-a intensificat cu ultimul blocaj .
— Eu o să urc pe scări...
— Atunci o să te însoțesc! Nu avem foarte mult de urcat. Am ales să luam acest apartament la un etaj inferior, pentru a ne facilita tot nouă munca.
— Nu locuiești singur?
— Imediat le vei întâlni! Ele deja te cunosc pe tine!
— Chiar m-ai făcut curioasă!
Ajungem în dreptul ușii. Prea multă tensiune s-a adunat în interiorul meu, încât îmi simt picioarele de gelatină. Antonio deschide larg ușa, făcându-mi semn să intru eu prima.
— Iubito, am ajuns!
Acum am deslușit misterul. Prietenul meu s-a îndrăgostit.
— Tonio!
Îi privesc pe cei doi, constatând câtă iubire își poartă. Antonio îi plasează un sărut pe frunte, șoptindu-i un te iubesc! .
—Bună, eu sunt Fernanda, dar îmi poți spune Fer! Mă bucur să te întâlnesc, Renata!
— Nu mă prezint, deoarece am observat că îmi știi numele. Ce secretos mai este și prietenul acesta al meu!
— Am vrut să-ți facem o surpriză când am fi venit în Manhattan luna viitoare, dar dacă ai decis să vii tu aici, nu puteam să stăm ascunse.
Cred că între timp ce noi două conversam, Antonio a plecat de lângă noi. Îl văd cum pășește în cameră, cu o mică prințesă în brațe.
— Renata, vreau să o cunoști pe Elissa Renata, fiica mea!
Niciodată nu l-am văzut atât de emoționat. Cum ai putea fi, știind că ești tată?
— Cât de frumoasă este! Seamănă perfect cu tine!
— Eu ți-am spus, iubito!
— Cum să nu-mi spui despre nepoțica mea! Nu o să te iert niciodată !
  — Ba o vei face! Vrem să fii tu nașa ei de botez!
O privesc încă odată pe viitoarea mea finuță, de data aceasta pe chipul ei apărându-i un zâmbet. Cred că și ea este de acord cu decizia luată de părinții ei.