Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 5-Partea a II-a

Continuare
Chad

   Nu am rezistat să ascult tot discursul părinților mei, vina apărând din nou în mintea mea. Am ales să fac o scurtă plimbare prin grădina localului, încercând să mă eliberez de tot ce simt în aceste momente.
Din câte pot observa, nu sunt singurul care are o zi proastă. Pe banca de lângă fântâna arteziană, lacrimile unei tinere, își cântau durerea. Poate par insistent, dar mă alătur ei.
Rochia lungă, cu crăpătură pe piciorul drept, i se mulează perfect pe formele ce i-au fost înzestrate. Părul îi este coafat într-un coc lejer, două șuvițe rebele, îi încadrau chipul. Vreau să-i văd ochii!
   Cum o pot ajuta, dacă ea nici nu mă privește? De obicei, prefer să fiu abordat de către femei , dar tânăra de lângă mine, mă face să schimb pentru ea! Ce bună ar fi fost acum o gură de tărie! Poate aș fi prins mai mult curaj. Mă simt ca un adolescent, care încearcă să invite fata pe care o place la o întâlnire.
Îmi iau inima în dinți și fac primul pas.
— Ești bine?
Prost mai ești! Conștiința mea deja mă atenționează că am dat-o în bară. Cum dracu să o întreb dacă este bine, când plânge în continuare?!
— Știu că îți sunt străin, dar poate te pot ajuta cu ceva.
Niciun răspuns din partea ei. Abandonez. Poate e mai bine așa. Dau să mă ridic de pe bancă, dar sunt împiedicat de mâna ei, ce se așează nonșalant pe piciorul meu, împiedicându-mă.
— Rămâi! Nu știu cine ești, dar mă simt în siguranță.
Numai în siguranță nu ești lângă mine! Prietenul meu se împinge dureros în prohabul pantalonilor. Dacă nu ar părea atât de inocentă, aici și acum aș face-o a mea. Doamne, dă-mi putere!
— S-a terminat petrecerea?
— Din câte știu eu, nu!
— Partenera ta nu se supără că ai abandonat-o în gura lupilor?
— Hmm... În gura lupilor? O nouă etichetă pentru societatea în care trăim! Ai mare dreptate, dar trebuie să te contrazic cu ceva. Nu am venit însoțit.
Chipul ei se luminează, dar privirile noastre nu se regăsesc. Capul nu și-l ridic, lăsând să se vadă lacrimile ce-i umbresc frumusețea. Nu știu cine sau ce i-au produs această suferință, dar aș da orice să i-o alin.
—Ce zici, dacă am face o scurtă plimbare?
— Nu sunt cea mai bună companie! Dacă mă întâlneai în altă zi, poate poate...
O trag de mână, dar se smucește din strânsoarea mea.
    — Te rog, pleacă! Vreau să fiu singură!
    — Îmi pare rău, dacă am exagerat! Am vrut doar să te fac să uiți de problemele pe care le ai!
    — Pleacă! Dacă nu, plec eu!
   — Chad, unde ești băiete?
   — Ești căutat! Ar fi mai bine să pleci !
— Chad Davies, mama ta are nevoie de tine!
Dacă nu era să fie vorba de mama, nu aș fi plecat până nu aș fi aflat cine este această femeie misterioasă.
    — Plec, dar mă voi întoarce!
O sărut fugitiv pe obraz, lăsând-o să îmi intre în inimă. Știu că e greșit, dar are ceva ce mă atrage! Partea mea întunecată are nevoie de lumină! Am trăit prea mult în întunecimea Iadului. Vreau eliberare și poate că ea îmi este îngerul salvator! Să-mi bag pula în ea de soartă! Găsesc și eu pe cineva care îmi face trupul să tremure de plăcere,  doar gândindu-mă cum ar fi să mă eliberez înăuntrul ei, dar nu și nu! Pe fața mea scrie ghinionist.
— Mi-a făcut plăcere să te cunosc, Chad Davies!
— Și mie....Nu mi-ai spus numele!
— Aștept să-l afli singur!
Cum dracu să-l aflu singur, când nici măcar chipul nu i l-am văzut. Vocea ei va fi cântecul ce îmi va călăuzi drumul.

— Chad, pe unde ai umblat băiete! Te căutăm de câteva minute!
— S-a întâmplat ceva, unchiule?
— Haide, cu mine! Vei afla de îndată!
Ocolim intrarea înspre sală, urcând scările primului etaj, ce duc către biroul CEO-ului.
     — Nepoate, sunt lângă tine!
Niciodată nu l-am văzut pe mi tío Federico, atât de tensionat.
Deschid ușa larg, fiind întâmpinat de toți membrii familiei Johson. Ce dracu caută aceștia aici? Ochii mei îi caută pe ai mamei. Vreau să-mi confirme că este bine.
     —Ce se întâmplă aici?
     — Fiule, ai venit !
Logodnica lui Christobal se ridică din brațele mamei și vină înspre mine.
    — Ce înalt ai crescut, Morcoveață!
Morcoveață ? Doar o singură persoană îmi spunea așa. Nu se poate așa ceva!
   — Doar o singură persoană îmi spunea așa? De unde știi?
   — Știu mai multe, dar nu vreau să te fac de râs în fața tuturor.
   — Mamă, cine este ea?
   — Sunt eu, sora ta! Nu îți mai amintești de mine?
   — Jenny, chiar tu ești? Doamne, chiar tu ești!
O cuprind într-o îmbrățișare strânsă, dând frâu lacrimilor.
    — Niciodată nu te-am uitat! Spune-mi că nu e un vis? Spune-mi că ești chiar tu!
    — Micuțul meu Chad!
    — Iartă-mă, surioară! Eu sunt singurul vinovat pentru dispariția ta!
    — Să numai spui niciodată așa ceva! Vreau să dăm uitării trecutul și să trăim la maxim prezentul .
   — Nu îmi vine să cred că ești logodnica ,,iubitului" tău din grădiniță!
   — Viața mi la adus tot înapoi, chiar dacă obstacol peste obstacol se punea în drumul nostru!
     — Cred că a sosit timpul să facem pace!
     — Fiul meu merită să își cunoască ambii bunici, dar și pe tine frățioare.
    — Sper că seamănă mai mult cu tine, surioară!
    — Da, eu ce am, cumnate?
    — Cumnate? Nu văd niciun inel pe degetul surorii mele! Ai grijă! Acum numai este singură!
    — Cu propria mea viață îi voi proteja!