Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 8- Partea 1

Maximilian

      Nașterea gemenelor m-a făcut să conștientizez cât de important este un părinte în viața copilului său. Decizia pe care am luat-o poate pare greșită, dar știu că este singura soluție de a-mi vedea soția fericită deplin.  De aceea am vorbit cu tata și cu Patrick, să mă ajute cu acest lucru: găsirea adevăraților părinții ai soției mele. Primul lucru bifat pe lista noastră este cum dăm de impostori, că am fost să-i caut în casa pe care o știam eu încă din copilărie, dar am aflat de la vecinii că plecaseră cu șase ani în urmă. Îi voi caută și în gaură de șarpe dacă este necesar.
     — Frate, ai nevoie de cafeaua aceasta !
     — Mulțumesc , Patrick! Ceilalți au plecat?
    — Da. Am rămas doar noi doi și Hannah, care nu a vrut să se dezlipească de Rebecca. Mă bucur că a găsit o prietenă în soția ta.
   — Pot să te întreb ceva?
   — Cred că știu ce vrei să afli! Și ca să-ți spun franc, nici eu nu știu. De când am văzut-o prima oară, nu mi-o pot scoate din minte.
   — Patrick! E timpul să treci peste tot ce s-a întâmplat. Chiar dacă nu este Hannah, este altă fată. Îți spun ceva și ia aminte: fiecare alegere greșită este un obstacol în găsirea adevăratei fericirii. Nu aș schimbat viața asta cu nimic.
   — Mare Nemilos tatăl a trei fete! Am trăit să o văd și pe asta! Vai de bieții băieții care vor dori să le ...
   — Nu aud ce zici! Fetele mele nu vor avea voie să aibă iubit până la 50 de ani, chiar dacă va trebui să construiesc un turn.
   — O să le crească părul atât de lung, încât vor experimenta exact ca în filmul cu Rapunzel .
   — Bine că mi-ai spus! Le voi interzice vizionarea acestui film.
  — Hai să merge la fete, că dacă mai zic vreo prostie, văd că îmi trimiți nepoatele pe o insulă pustie .

Rebecca

     Naștere gemenelor m-a epuizat. Norocul meu este că Hannah a rămas alături de mine până Max și Patrick s-au dus să-și ia câte o cafea . Deja a început greul,mai ales că sunt două. Cu Daisy totul mi s-a părut mult mai ușor, poate și că eram singură și știam că fetița mea depinde doar de mine. Acum sunt mama a trei prințese, care seamă în totalitate cu tatăl lor.
Mayra deja a adormit în brațele Hannei, în timp ce Maya mă privește cu ochișorii ei albaștrii ca două picături de rouă.
Sper ca Patrick să nu-și bată joc de ea cum face cu fiecare femeie ce îi iese în cale. Ochii ei ascund atât de multă tristețe! Am văzut și câteva vânătăi pe gâtul ei, dar am presupus că sunt de la vreun iubit. Vreau să vorbesc cu Patrick când vom rămâne singuri. Dacă poate să o protejeze în vreun fel, să o facă.
     Băieții intră pe ușă și pot observa pe chipurile lor oboseală. Deja este trecut de miezul nopții și ei au fost singurii care au rămas alături de noi, restul familiei plecând să se odihnească.
    Max se apropie de mine, buzele lui aplicându-mi un sărut pe frunte. Același lucru îl face și micuțelor noastre. Bestia din el s-a preschimbat într-un iepuraș fricos.
     — Ce fac, fetele mele?
     — Mult mai bine acum că ai venit, tati!
    — Hannah mergem și noi?
    — Cum spui tu!
    — Deja e târziu și trebuie să te odihnești . Mâine ai școală din câte știu .
    — Așa este... Încă două zile și gata.
    — Hannah, draga mea, te mai așteptăm în vizită! Mulțumesc că mi-ai ținut companie!
    — Cu drag! De abia aștept să o revăd pe Daisy!
Fiica noastră cea mare a fost prima care a simțit că Hannah este o persoană bună. Încă de când a văzut-o , a sărit în brațele ei și cu greu am putut-o lua de acolo.
    — Aveți grijă de voi!

Patrick

      — Hannah, mulțumesc că mi-ai rămas alături! Sper că mama nu te-a deranjat cu micile ei dorințe . 
    — Eu trebuie să-ți mulțumesc! De mult nu m-am mai simțit atât de bine!
  Deblochez mașina, deschizându-i portiera. Pornesc radioul, melodia celor de la Maroon 5 ,,Girls Like You" ft. Cardi B, răsună din difuzoare. Încerc să o schimb, dar mâna Hannei se lipsește de a mea, oprindu-mă.
     — Las-o, te rog!
Conduc cu grijă, un lucru destul de neobișnuit pentru mine. Dacă mă observă un cunoscut va rămâne uimit să mă vadă cu mai puțin de 120 la oră.
    Mă apropii de casă, dar de abia acum conștientizez că trebuie să o duc și pe Hannah. Îmi îndrept privirea spre locul unde se află, dar o durere îmi străpunge inima când îi văd vânătaia de pe obraz ce se lungește pe întreg gâtul. Urmele de fond de ten au rămas impregnate pe husa scaunului , dar nu-mi pasă. Cine i-ar putea face așa ceva?
     — Ador să privesc orașul noaptea!
    — Hannah, îmi poți spune adresa casei tale !
    — Hmm?
    — Hannah?
Ochii ei mă caută și îmi dau seama că sigur ațipise, și eu ca un bou am trezit-o .
     — Îmi pare rău, cred că am adormit ! Am zis ceva în neregulă?
     —Nu, doar ai spus că adori să privești orașul noaptea .
    —Aaaa.
O văd cum roșește și am vaga bănuială că și-ar fi dorit să-mi spună altceva.
   — Te-am întrebat dacă îmi poți spune adresa ta?
   — Strada ,,Crinilor" numărul 467x
  — Locuiești aproape de club.
   — Așa este .
   — Hannah ?
    —Da.
   — Nimic...

Hannah

      Deschid ușa de la intrare și încerc să fac cât mai puțin zgomot. Sper ca Nick să nu fi observat lipsa mea. Îmi las balerini la intrare, observând lipsa mai multor obiecte din biblioteca , aflată chiar pe peretele de la intrare. Sigur iar nu a avut banii pentru a juca și a vândut din obiecte. În mai puțin de o lună, casa va rămâne goală.
     — Domnișoara Hannah s-a gândit să vină și ea acasă ?
  Doamne, nu din nou! Îngerul meu păzitor nu mă părăsi acum .
    — Nick, de abia am terminat ...
   — Nu mă minți !
Palma lui îmi lovește obrazul, ura se citește în ochii lui.
   — Cum dracu ai fost tu la club când eu am fost acolo și nu te-am găsit ?
   — Nick...
   — Curva dracu! Crezi că nu te-am văzut când te-a adus șefu' tău acasă ? Am văzut eu cum se uita după fundul tău. Lasă surioară că voi avea eu grijă de tine...