Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 16- Partea a II-a

Chad

Îmi privesc familia.
Aș da ani din viață, doar să fiu în locul lor sau măcar să simt pe jumătate fericirea ce se citește pe chipurilor fiecăruia.
Ca în fiecare duminică, ne-am strâns cu toții în casa familiei Johson, locul meu de suflet. Atmosfera este una relaxantă, din când în când veselia produsă de nepoții mei îmi adâncește durerea lăsată de plecarea ei. Visam să am alături de ea propria mea familie. Mi-a promis că vom lupta împreună, dar iubirea mea nu i-a fost de ajuns. De două săptămâni îmi înec amarul în alcool poate licoarea aceasta magică mă va ajuta să o scot din blestema aceasta de inimă.

În urmă cu două săptămâni

   După o lună petrecută în Londra ne întoarcem acasă. Am fi rămas aici pentru totdeauna, dar problemele se țin în lanț de când am plecat. Din cauza unor fire neracordate bine la rețea, mansarda restaurantului din Manhattan pe care îl deține iubita mea a fost mistuită în incendiul produs în urmă cu trei ore. Noroc că personalul se afla acolo altfel ar fi fost o pierdere totală.
    Conduc cu viteză spre restaurant. Nu am lăsat-o singură, deoarce după șocul avut mi-a fost teamă să nu se implice într-un accident din cauza neatenției.
    De când ne-am urcat în avion și până am ajuns aici nu a scos niciun cuvânt. Orice ar fi voi fi alături de ea.
   Îi cuprind mâna ducând-o spre buzele mele. I-o sărut cu delicatețe, dar nu primesc nici măcar o simplă privire din partea ei. Nu cred că este vorba doar despre restaurant. Altceva o frământă.
   — Iubito sunt lângă tine! Nu ești singură. Zi-mi orice, dar măcar vorbește cu mine.
   — Chad, restaurantul acesta era tot ce îmi rămăsese de la bunica. Simt că ceva pe dinăuntrul meu a murit.
— Te voi ajuta eu să-l refaci ca la început. Doar o poză să îmi arăți și voi schița întreg planul.
— Ai face tu asta pentru mine?
— Orice, doar să te știu fericită și cu zâmbetul tău contagios pe buze. Iubito tot ce e al meu e și al tău!
— Poți să parchezi aici.
Îmi indică un loc destul de mic în care să-ți parchez mașina, dar prin mai multe mișcări reușesc.
Acum îmi dau seama unde mă aflu. Este aproape de cartierul unde locuiește familia mea, dar și întreaga gașcă de prieteni. Am trecut de atâtea ori pe aici și habar nu aveam că este proprietatea Renatei. Dacă aș fi știut, lăsam de mult mâncarea mami și mi-aș fi petrecut întreaga zi aici, pentru a o putea privi.
Gălăgia din restaurant mă face să conștientizez că nu suntem singuri. O doamna și un domn trecuți de prima tinerețe se află aici. După asemănarea dintre el și Renata îmi pot da seama că este tatăl ei.
Vocea lui Caleb îmi face urechile să piuie din cauza tensiune se o resimt.
— Iubito, cât mă bucur să te văd! Chiar dacă nu este cea mai plăcută situație. Îmi pare rău pentru restaurat!
— Mulțumesc!
Privirea i se mută spre mine și să văd acum cum o scot la capăt. Nu o pot pune pe Renata într-o situație care îi poate cauza probleme.
— Domnul arhitect ce faceți aici?
— Am vrut să iau ceva de mâncare, dar m-am lovit la intrare cu domnișoara Hall ce m-a informat de cele întâmplate.
— Firma dumneavoastră a făcut minuni cu casa noastră. Nu am cuvinte să vă pot mulțimi!
— Mă bucur că vă place! Iubito în seara acesta luăm masa cu familiile noastre pentru a pune la punct ultimele pregătiri. Nu știu dacă știți dar peste două săptămâni avem nunta.
— Să fie într-un ceas bun!
— Mulțumim! Vă așteptăm dacă doriți. Ne-ar face o deosebită plăcere.
— Dacă nu voi avea ceva de făcut, vă voi onora cu prezența. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat!

     — Frățioare, ești bine? De când ai sosit nu ai scos niciun cuvânt. Și ce dracu sunt cu hainele de pe tine? Arați ca unul om al străzii.
    — Iubito, ești prea dură! Prietene te cunosc de atâția ani. Ochii tăi te dau de gol. Suferi și nu e o simplă suferință. Chad, vrei să ne dai vreo veste?
    — Ce am pierdut? Plec și eu două minute și gata, turuiți ca morile stricate.
    — Nimic, Max! Îți stă mai bine în postura de bonă așa că
    — Patrick, ai să mă ajuți să le dau să mânânce gemenilor. Fiul tău împraștie tot ce are în farfurie pe jos. Patrick, tu mă auzi?
    — Iubito, o să pierd noua știre! Te ajută mama.
   — Patrick Johson, vrei să dormi împreună cu Bella? Eu nu mă supăr. Mai mult loc în pat doar pentru mine.
   — Chad, uite motiv să te răzgândești! Femeile sunt tare cicălitoare.
   — Vă auzim! Strigă într-un glas toate fetele.
   —Vere?
  — Ce mai vrei și tu, Max? Doamne, cât de enervat poți fi uneori! Nu înțeleg cum te mai suportă Becky.
   —Vroiam să știu dacă Bella sărută bine.
   — Prost mai ești! Dacă nu era înnebunită Hannah să le ia copiilor un animal, dracu și-ar fi luat! Mai bine spus ea își dorea javra aceea. Copiii mai mult o trag de coadă.
     — Patrick???
     — Mă duc fraților. Nebuna m-ar lăsa pe sec iar câteva luni. Aveți grijă de amorezul nostru.
    — Chad, acum poți să ne spui ce ai? Poate te putem ajuta! Doar știi că suntem specialiști în ale dragostei. Chiar fraților putem să ne facem propria noastră emisiune: ,,Zi de zi cu Johsonii"
    — Nimeni nu mă poate ajuta! E mai complicat de cât vă puteți imagina.
    — De unde știi? Dacă e văduvă Dumnezeul să-l odihnească pe răposat, dacă e virgină norocul tău. Lovești primul pucul. Și ...marchezi.
     —Câteodată  mă minunez cât de prost ești! Doamne, Max! Bine că nu sunt copiii prin preajmă.
    — Lăsați-l acum pe Max! Azi este despre Chad. Frățioare, chiar dacă am fost atât de mulți ani despărțiți, încă te pot citii cu ușurintă. Ceva ne ascunzi sau încerci să faci ceva fără știrea noastră. Poți fugi, dar nu te poți ascunde. 
Deja mă joacă pe nervi cu toate speculațiile lor. Numai are rost să mă ascund că tot vor afla. Și dacă lipsesc câteva ore mă sună ca disperații.
    —O să plec!
    — Ce?  Cred că numai aud bine.
    — Repetă, ce ai spus!
    — Am decis că cel mai bine va fi să plec pentru o perioadă. Vreau să o uit. Încă tânjesc după săruturile ei. Da, nu vă uitați așa! Iubesc o femeie ce nu va fi niciodată a mea. Știți ce m-a făcut să o doresc tot mai mult? Pasiunea interzisă ce mocnește în interiorul nostru. Iubesc o femeie ce nu va fi a mea. Niciodată.
    — Chiar nu poți face nimic să fiți împreună? Vă iubiți? O cunoaștem măcar?
     — Eu o iubesc, dar nu știu dacă ea m-a iubit cu adevărat de a decis să numai lupte pentru noi. Se va căsători cu alt bărbat . Va rămâne mereu un tatuaj în inima mea. Cândva vă voi spune întreaga noastră poveste. O să dureze până voi reuși să mă vindec
Aud pași și decid să-mi închei confesiunea. Nu vreau ca părinții mei să afle . Le-am greșit prea mult în adolescență și nu vreau să o mai fac. Durerea ce am citit-o în ochii lor după fiecare prostie pe care o făceam, încă mă bântuie.
      Îmi întorc capul în aceea direcție, irisurilor mele pierzându-se în albastrul ochilor ei.
    — Îngeraș? Scuze! Domnișoară Hall!
    — Pleci? Chiar pleci?
— Are rost să rămân?
— Îmi pare rău! I-am adus acestea lui Jennifer. Eu vă las. La revedere!
— Casă de piatră!
O văd cum pleacă și ceva din mine se rupe. Să fiu al dracu dacă mă voi mai îndrăgosti vreodată! Te urăsc, Renata Hall!
— Ea este?
Plec înainte de a îmi mai pune și alte întrebări. Am murit înainte de vreme, fără să îmi pot da seama. Aș vrea să găsesc un vinovat, dar inima nu acceptă că singura vinovată este stăpâna ei.