Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 3- Partea a II-a

Cu șapte ani în urmă
Manhattan
Chad

După o săptămână lungă petrecută între casă și spital, am decis să mă revăd cu Kay și restul băieților din echipă, pe stadion. Chiar dacă școala s-a terminat, e un mod plăcut de a ne relaxa înainte de începerea facultății. Toți ne cunoaștem din primară, legându-se o prietenie pe care mulți au râvnit-o.
Parchez mașina alături de celelalte ale coechipierilor mei, semn că iar am ajuns ultimul. A trebuit să mă întorc să-mi iau echipamentul, crezând că vom juca în haine normale. Băieții au decis să schimbe puțin planul, anunțând pe grupul nostru doar cu câteva minute înainte de a pleca, noua idee.
   Chiar dacă este o zi de Iulie, vântul adie ușor, nelăsându-ne să obosim din cauza căldurii.  Domnul antrenor Berkly a știut cum să ne facă să îndrăgim acest sport, nevăzându-l ca pe o povară. Deschid rucsacul, luând o sticlă de apă, având același obicei la fiecare meci. Chiar dacă era doar un simplu antrenament, eu mereu mă hidratam, urmând să realizez încălzirea organismului. Acum vreo doi ani am vrut să mă dau mare nefăcând încălzirea , și mi-am luxat glezna. A fost groaznic să stau două luni pe banca de rezervă.

Îmi arunc rucsacul pe bancă și încep și eu alături de ei încălzirea.
— Te-ai pierdut pe drum, prietene!
— Tacă-ți gura, Kevin! Nu vezi că are destul de multe pe cap?
— Kay, sunt bine!
— Ne pare rău pentru tatăl tău!
— Mersi băieți! Acum haideți la treabă! Cu ce începem?
— Derbedeilor, pe mine așa m-ați anunțat?
Vocea gravă a domnului antrenor, îmi provoacă încă spaimă. Alergăm toți în întâmpinarea lui, aruncându-ne peste el. Noroc că nu au tuns gazonul, iarba groasă amortizându-ne căderea.
— Domnule, cum ați știut că suntem aici?
— Thomas, încă nu am nevoie de ochelari. Eram în trecere și v-am văzut mașinile în rând. Cum să nu mă chemați ? Acum că m-ați părăsit cu toții, nici măcar un telefon nu merită bătrânelul vostru ?
Izbucnim în râs după momentul de dramatizare al domnului.
— Vă băgați la un joc? Sau vreți și azi să fiți tot antrenorul nostru ?
— Rămân cum îmi stă mai bine!
— Ce făceați înainte să ajung?
— Să zicem că ne încălzeam. Kay mimează ghilimelele în aer.
—Știți că nu dacă nu o faceți cum trebuie, există riscul să vă accidentați în primele minute și să stați o perioadă lungă pe margine până vă recuperați. Așadar faceți cea mai bună încălzire înainte de meci, să pregătiți corpul pentru efortul intens și contactele fizice care o să urmeze. Și ceva foarte important, să vă întindeți foarte bine pentru a pregăti musculatura pentru meci.
     — Domnu' au început înscrierile pentru noua echipă?
    — Nu îmi mai amintiți! Am niște bombardierii. Cred că băieții aceia nu au văzut în viața lor un meci de fotbal, ce să mai zic sunt cu morala la pământ.
     — O să venim noi să vă susținem!
    — Dacă nu îmi dau demisia! Am primit o nouă ofertă în New Orléans.
     — Și ce mai așteptați?
    — Vanessa nu vrea să ne mutăm în alt oraș. Și să o las singură, nici în ruptul capului.
— Nu a intrat la medicină?
— Ba da. Ar putea să își ia transfer, dar mai e ceva la mijloc. Știu că îmi ascunde ceva, dar o las până va avea curaj să îmi spună adevărul. De când ne-a părăsit maică-sa, s-a interiorizat. Ea este tot ce mi-a rămas după o căsnicie de douăzeci de ani.
Îl văd pe Kay cum pleacă de lângă noi și am vaga impresie că între prietenul meu și fiica antrenorului se întâmplă ceva.
    — Domnu' mă duc după Kay! După ne încălzim și noi.
    — Vă așteptăm! Mai stau și eu la povești cu băieții aceștia ai mei.

     Îl găsesc pe Kay în vestiare. Plânge ? Ce dracu o fi cu el?
    — Frate?
    — Nu putea să stai cu ceilalți ! Ai venit să râzi de mine?
    — Kay, am vrut să văd dacă te pot ajuta cu ceva, dar m-ai bine stăteam ....Nici nu m-ai contează!
Dau să plec, dar sunt oprit pe loc de cele două cuvinte rostite de el.
   — O iubesc!
Mă așez lângă el pe bancă, știind că următoarele minute mi se va destăinui.
   — Totul a început acum un an. După meciul avut cu cei de la Tigers, nu am mai stat să petrec cu voi și am plecat acasă. Cred că destinul a vrut să se întâmple așa, că altă explicație nu am. Mi-am amintit că actele mele rămăseseră în vestiar și a trebuit să mă întorc, neputând să conduc fără ele. Am ocolit clădirea, ajungând în dreptul băncilor de lângă liceu. Acolo am văzut-o pe ea. Plângea atât de tare, încât îi puteam simți durerea. Pe moment doar am privit-o, dar suspinele ei m-au făcut să reacționez. M-am dus și am luat-o în brațe, făcându-mă cu fiecare secundă ce trecea, să mă îndrăgostesc de ea. Mâinile noastre s-au împleticit și nu știau mai dat din aceea zi drumul. Am stat acolo până când nopții i s-a făcut milă de noi, trimițându-ne pe cer o ploaie de meteoriți. A fost perfect! Păream un cuplu îndrăgostit ce se regăsise după mulți ani de căutări. În aceea zi mama ei îi părăsise, alegând un alt bărbat în schimbul propriei ei fiice. Am condus-o acasă și am așteptat în dreptul geamului ei, până când lumina s-a stins. A doua zi i-am lăsat mesaj . Nu mi-a răspuns. Știam prin ce trece, toată viața suferind după moartea tatei. Tatăl meu nu m-ar fi părăsit niciodată, dar Dumnezeu îi pregătise o altă viață în ceruri. Nu m-am dat bătut cu una cu doua, și m-am trezit în dreptul ușii casei ei. Știam că domnul antrenor era acasă și singura soluție de a reuși să vorbesc cu ea, era să intru pe fereastră. Asta am făcut. Noroc că înălțimea nu era una care să-mi provoace frică. Grădina fiind chiar lângă geamul ei, am găsit o scară, ce mi-a ușurat munca. Am intrat ca un hoț, fără să mă fac simțit. Patul s-a lăsat greu din cauza greutăți mele, ochii noștri regăsindu-se. I-am astupat gura, aceasta fiind pe punctul de a țipa. Buzele noastre s-au contopit într-un sărut ce mi-a schimbat viața. O iubesc din toată inima mea! Îmi este frică să vorbesc cu tatăl ei, mai ales acum când vrea să o îndepărteze de mine.
     Confesiunea prietenului meu m-a lăsat fără cuvinte.
    — Parcă eram frați? De ce nu mi-ai spus până acum ?
    — E secretul nostru! Când te vei îndrăgosti, mă vei înțelege!
    — Kay, nu sunt făcut pentru a fi bărbatul unei singure femei!
    Conversația noastră se încheie din cauza gălăgiei ce se aude de pe stadion.
    — Să nu îmi spui că avem și spectatori !
     — Ba pe dracu! Haide să mergem să vedem!

    — Uite pe cine găsesc eu aici! Așa zisul meu prieten, care nu își poate ține scula în pantaloni și se culca cu iubita mea!
   — Patrick, dacă ai ceva de împărțit cu mine, hai să discutăm în alt loc!
Piciorul  lui îmi lovește membrul, căzând în genunchi în fața lui. Încerc să mă ridic, dar pumnul lui îmi lovește stomacul, neputând înainta.
   — Trădătorule!
Încă o lovitură. Îl las să se răzbune pe mine, fără să îmi pese de consecințe.
   — Ridică-te! Nu mă poți privi în ochii, când știi că am dreptate ?
Aud doar glasul verișorilor lui, ce îl îndepărtează de pe mine. Mi-o merit.
    — Să uiți că am fost prieteni!