Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 9 - Partea I

O lună mai târziu

    Patrick

Azi se împlinește o lună de când nu am mai văzut-o pe Hannah. Parcă a înghițit-o pământul . Am așteptat să vină la muncă și nimic. Cred că voi lua în considerare sfatul mamei și mă voi duce acasă la ea. În tot acest timp am fost la mormântul lui Abigail și i-am cerut iertare că nu am avut curaj să o vizitez până acum. Faptul că l-am văzut pe bărbatul cu care fugise îngropat alături de ea m-a făcut să conștientizez faptul că am suferit ca un prost în toți acești ani. Chiar dacă îngerașul acela nevinovat nu era copilul meu, m-a durut faptul că nu am putut face nimic pentru el.
A doua zi când am venit la muncă, angajații  mi-au povestit că fratele ei a venit să o vadă la club. Mi-e frică să nu-i fi făcut ceva rău din cauza mea. Nu prea știu nimic despre ea sau familia ei. După ce am lăsat-o , în drumul meu spre casă mi-am pus întrebare cum o fată care a venit să se angajeze ca dansatoare la bară, locuiește într-o vilă în unul dintre cele mai bune cartiere din Manhattan ?
Parchez mașina în dreptul casei ei, luând umbrela de pe bancheta din spate. De o lună plouă. De tot atât timp sufletul îmi plânge ca picăturile de ploaie. M-am îndrăgostit înainte să îmi pot da seama. Nu vreau să o pierd și pe ea. Am pierdut prea multe persoane în ultimii ani...
Apăs butonul soneriei, dar niciun răspuns . Voi aștepta aici până când cineva îmi va răspunde. Apăs și nou, și spre ușurarea mea ușa se deschide .
— Patrick ?
— Hannah ?
Doamne Dumnezeule ce i s-a întâmplat ? Părul ei este acum tuns până la baza gâtului și întreg corpul îi este plin de vânătăi . Brațele mele o cuprind, lacrimile curgându-i șiroaiele.
    — Gata, iubito! Descărcate ....
O ridic în brațe și intru în casă, reușind  să o așez pe canapeaua din living . Privesc în jurul meu, totul e un dezastru. Zici că întreaga cameră a fost maturată de o tornadă.
     — Hannah  ?
Își ascunde rușinată fața în umărul meu, semn că va dura ceva până va căpăta încredere în mine ca să-mi spun tot ce a pățit . Îmi afund nasul în părul ei, mirosul șamponului ei de citrice trezindu-mi la viață toate simțurile .
    — Hannah vrei să plecăm de aici?
    — Nu pot! E mult mai complicat de cât pare ...
Nu o las să termine ce are de zis, alegând să-mi spun părerea.
    — Nu te pot lăsa aici ! Uite-te în ochii mei!
Își ridică privirea, ochii aceia ce fuseseră odată plini de viață, acum sunt umbriți de durere.
   — Hannah , de azi numai ești singură! Îmi vine .... încerc să mă abțin să nu urlu din toți rărunchii , să o mai sperii acum și eu. Îmi pare atât de rău că nu te-am caută mult mai devreme! Poate așa puteam să te apăr. Îi sărut fiecare lacrimă ce îi umbrește chipul frumos.
     — Patrick eu sunt singura vinovată!
     — Tu nu ai nicio vină! Singurul vinovat este acela pe care îl numești tu frate! O să-l fac să plătească pentru tot ceea ce ți-a făcut !
     — Nu vreau să pățești ceva! Nu și tu...
    — Numai plânge ! Mi se rupe sufletul numai când te văd în ce stare te-a adus. Haide să mergem la mine! Nu are ce să-ți facă! Te voi proteja cu propria mea viață!
      — Patrick de ce ești atât de bun cu mine?
     — Dacă îți spun că m-am îndrăgostit de tine mă crezi?
— De mine? Nu are cum!
— Ba da! În doar două zile mi-ai făcut inima să bată din nou! Hannah nu îți pot promite că voi fi prințul pe cal alb, pe care fiecare fată și-l dorește , dar îți pot promite o dragoste eternă. Nu vedea diferența dintre vârstele noastre ca un obstacol, ci ca un punct în plus. Am atât de multe lucruri de învățat de la tine, și poate viceversa . Îți cer doar timp. Nu vreau să să-ți influențez alegerea , dar vreau să știi că inima mea bate doar pentru tine . Acum hai să mergem în noua noastră casă!
— Patrick ?
— Nu spune nimic, iubito! Avem o viață întreagă să ne cunoaștem . Poate o viață și încă una tot nu ne-ar fi de ajuns ...să ne iubim!

Hannah

Am urcat în camera mea să-mi iau din puținele haine pe care le am , câteva lucruri esențiale . Primul obiect pe care îl pun în geamantan este poza părinților mei și caseta cu bijuterii a mamei. Dacă ar fi găsit-o Nick, și pe acestea le-ar fi amanetat, dar am avut ideea genială de a le ascunde în Teddy, ursulețul meu de pluș.
      Aleg să-mi mai iau câteva din rochiile mamei, dar și haine obișnuite de stat prin casă. Plec din casa părintească cu atât de multe amintirii frumoase, care mă fac să le uit pe cele din ultimii patru ani.
     Cobor ușor scările, Patrick venind în întâmpinarea mea.
     — Iubito, trebuia să mă strigi ! Te-aș fi ajutat .
     — Simpla ta prezență îmi face atât de bine! Mai gândește -te odată înainte de a părăsi casa.
     — Nu am ce să mă mai gândesc! Tu îmi ești aerul pe care îl respir și nu mai vreau să stau nici măcar o secundă fără tine.
  Îmi cuprinde mâna și ieșim împreună pe ușă.
Rămas bun, draga mea casă! Aici am văzut pentru prima dată lumina zilei, dar dacă aș fi stat mai mult , tu mi-ai fi devenit mormânt .
    Mamă și tată îmi pare rău că nu pot proteja acest loc iubit de voi!
    Bine ai venit. , viață nouă!

         — Hannah, de azi înainte eu îți voi fi casă!
         — Patrick niciodată să nu mă mai lași singură! Am nevoie de tine!
Buzele noastre se contopesc într-un sărut al regăsirii și al pecetluirii primei mele iubiri. Chiar dacă aș vrea să nu-l iubesc, nu îi pot porunci inimii pe cine să iubească ! Și din câte pot observa, deja a decis.
       — Haide să plecăm de aici!
Îmi șterg lacrimile și știu că am luat decizia corectă. Nu știu ce îmi rezervă ziua de mâine, dar pentru prima dată nu îmi mai este teamă.