Capitolul 10- Partea a II-a

587 66 23
                                    

Câteva luni mai târziu
Chad

— Domnule Davies...
Am ajuns destul de târziu la muncă, după o noapte plină de urlete și plânsete, produse de bebelușii Johson.  Noii  membrii ai familiei, gemenii lui Patrick, au vrut să ne arate tuturor din ce aluat sunt făcuți . Lunile acestea au fost un coșmar pentru noi toți. Prietenul  meu a stat în comă după împușcătură primită în timp ce își salva soția și copii. Azi se împlinește o lună de când și-a revenit, și totodata o lună de când el și Hannah au devenit părinți. Cu această ocazie, au organizat o mică reuniune. Nu le este de ajuns că ne vedem aproape în fiecare zi, gândesc ironic. Suntem nedespărțiți, de zici că ne-am căsătorit unul cu altul.
Cred că a venit timpul să-mi schimb secretara. Diana a început să fie prea băgăcioasă, acest lucru neplecându-mi.
    Îmi închid repede nasturii de la cămașă, lăsându-mi doi deschiși, scoțând la iveală tatuajul meu: ziua când am întâlnit-o pe ea. Diana mă analizează din cap până în picioare și conștientizez ce efect am asupra ei. Poate dacă nu lucra pentru mine aș fi luat-o pentru o noapte, mai mult nu, că strică. Roșeața din obraji o dă de gol și remarc o strălucire în ochii ei,nemaiîntâlnită până acum.
— Chad...
— În primul rând sunt domnul Davies pentru tine! Și în al doilea rând, de câte ori vrei să-ți repet să nu mai intri în biroul meu, înainte să bați la ușă? Dacă nu m-aș purta autoritar cu ea, în mai puțin de 5 minute ar apărea zvonuri că o iau de soție și fugim în Bora Bora.
— Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla !
— Să sperăm! Încă o abatere și o să-ți cauți job în altă parte. Acum, spune-mi de ce ai venit !
— Domnul Wang nu va putea sosi astăzi! Am fost anunțată că avionul lui a avut câteva probleme la decolare și s-a renunțat la zbor.
— Mama mă-sii de treabă! Am anulat toate întâlnirile pe ziua de astăzi, doar ca să am timp pentru el.
— Domnule?
— Ce mai vrei și tu?
— Este un cuplu care și-ar dori să lucreze cu firma noastră. Urmează să se căsătorească si doresc ca noi să le decorăm casa. I-am lăsat în sala de așteptare.
— Spune-le să intre! Nu am nimic de făcut pe ziua de astăzi, și un proiect în plus nu strică. Trebuie să-mi eliberez într-un mod posibil, tensiunea din corp. Decât să beau ca înecatul și să-mi blestem zilele, mai bine lucrez.

    Mă așez în spatele laptopului, cu dorința de a-mi verifica e-mailurile. Nimic interesant, în afară de...Să-mi bag pula! Am câștigat!

  ,,Domnule Davies, avem deosebita plăcere a vă anunța câștigarea premiul pentru Cel mai tânăr antreprenor. Sunteți așteptat miercuri 20 mai în Londra. Aveți atașate doua bilete de avion și rezervarea hotelieră. Puteți veni însoțit de o singură persoană, din cauza locurilor indisponibile. Vă mulțumim anticipat!"
  
   Dacă ziua de azi a început prost, sper ca finalul ei să fie unul mai bun. Sunt trezit din visare de zgomotul produs de ușa mea. Mă ridic de pe scaun, dar cred că am făcut alegerea greșită. Picioarele mi se înmoaie, atunci când privirile ni se intersectează. În fața mea stă cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o până la 24 de ani.
— Bună ziua! Numele meu este Chad Davies și sunt fondatorul acestei firme, dar și arhitect în cadrul ei.
   — Eu sunt Caleb Karson, iar tânăra ce mă însoțeste este viitoarea mea soție, Renata.
Accentuează cuvântul soție parca femeia de lângă el e proprietatea lui. Telefonul îi sună și se scuză, spunând că este o urgență.
  — Chad Davies?
Vocea ei îmi amintește de cineva. Îi fac semn să ia loc, cât timp eu fac o întoarcere în timp. Simt că o cunosc, dar ceva nu se leagă.
   — Încă nu mi-ai aflat numele, de nu mai căutat?
— Tu ești fata aceea? Doamne sfinte! Câte nopți am visat că te voi avea din nou în fața mea. Inima nu te-a uitat! În tot acest timp cât am fost despărțiți, am simțit că te voi reîntâlni.
— Chad...
— Încă îți amintești de mine ? Câte aș avea să-ți spun, dar, privesc în jur, aici nu este locul potrivit.
—Nu pot pleca de aici! Caleb...
Inima mi se frânge, când observ diamantul ce tronează pe inelarul ei. Am găsit-o mult prea târziu.
— Te căsătorești ?
— Da.
O lacrimă i se prelinge, și nu înțeleg de ce este tristă. De obicei femeile radiază când vorbesc despre propria lor nuntă.
— Nu știu dacă trebuie să te felicit sau să te iau de mână ca să fugim în lume!
—Să fugim? Tu te auzi ce spui?
   — Mă crezi sau nu, dar m-am îndrăgostit de tine din aceea noapte. Și nu de chipul tău, iubito, ci de toate vocea ta, ce îmi tulbură din aceea zi, nopțile. Vreau să mă ascuți cu atenție și vom face conform planului meu. Să nu te dai de gol că mă cunoști. Eu miercuri plec în Londra. Te aștept în aeroport. Dacă nu vei veni, voi înțelege alegerea făcută...
Nu reușesc să-mi termin ideea, că ușa se deschide.
— Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați! Iubito, va trebui să plec iar.
— Când te întorci?
— Cu două zile înainte de nuntă. Nu pot ajunge mai devreme. Sunt câteva probleme de protocol, pe care trebuie să le rezolv.
Acum e șansa mea. Îmi fac rugăciunea în minte și îi mulțumesc celui de sus, că m-a scăpat de intrusul acesta.
— Acum putem vorbi despre cele ce trebuie rezolvate în noua voastră casă?!

Patrick

     Azi se împlinește o lună de când gemenii noștri au venit pe lume. Cu fiecare zi ce a trecut, am învățat că meseria de părinte nu este atât de ușoară pe cât pare. Hope a moștenit caracterul mamei ei, ce se observă încă de pe acum, dorind să fie mereu peste fratele ei. Fiica mea îmi va provoca o mare durere de cap peste câțiva ani. Am râs eu de Max când a adus în discuție cursurile de autoapărare, la care vrea să o înscrie pe Daisy, dar acum când îmi privesc fiica, îmi dau seama că nu i-ar strica și ei. Cameron, băiatul meu, o să frângă multe inimi, nici nu mă îndoiesc că nu v-a fi așa. Ochii de culoarea caramelului, moșteniți de la bunica lui, buzele mari și cărnoase, părul de culoarea castanelor, fac din băiatul meu un adversar de temut pentru verișorii lui, care au prins puțină ciudă pe el. Noua generație a familiei Johson, vine cu forțe proaspete.
Toată familia s-a strâns în casa părinților mei pentru a petrece ziua împreună. Toți bărbații suntem în jurul focului cu o bere în mână, lăsând femeile să se ocupe de copiii.
Vocea guturală a prietenului meu, sparge liniște ce se așezase.
     — Băieții pot să vă spun ceva, acum că tata a plecat împreună cu părinții voștri, să se joace cu cei mai mici membrii ai familiei noastre ?
— Dacă ești gay, te reneg! Nu vrem un puțoi în familie.
—Pentru tine mă fac, Maxi! Vrei să ne jucăm puțin ?
— Bleach! Nici mort, nu o să-mi sacrific prietenul . Becca îmi satisface toate nevoile.
— Te-am auzit! La noapte o să dormi pe canapea!
— Iubito! Și eu care ziceam să le lăsam pe fete la bunici.
—Hmm... Sună bine! Mă mai gândesc .
— Scuzați băieți! Unde rămăsesem?
— Chad vroia să ne zică ceva.
— M-am îndrăgostit !
Prostu de Max îi trage o palmă după ceafă, zâmbind satisfăcător la aflarea veștii.
— Asta pentru ce a fost ?
— Să zicem că îți urez bun venit în clubul nostru .
— Despre ce club vorbești, nebunele ?
— ,,Clubul celor care au zis că nu s-ar îndrăgosti niciodată, dar au clacat!"
Ne înăbușim chicotitul, nedorind să ne supăram soțiile. Max nu e întreg la minte! Zice el că s-a maturizat, dar tot același nebun a rămas.
— Ce dracu, frate îl sperii așa! Chad, nu-l crede pe frate-miu. Nu aș schimba pentru nimic în lume, viața pe care o am acum.
    — Poate deseară îi ții companie lui Max! Cred că aveți loc ambii pe canapea, dacă nu pe covor! Am văzut că tot a cumpărat Rebecca unul nou.
    — Cumnățico, nu am mai dormit cu Chris de când eram mici. Nici atunci nu știu dacă împărțeam același cameră. Mamă, tu trebuie să ne dai răspunsul la această întrebare .
     — La cât de multe prostii făceați în fiecare secundă , adormea-ți prin atât de multe locuri, că îmi lua timp să vă găsesc.
— Tati, tati, Daisy are iubit!
— Liam, nu e frumos să-ți pârăști verișoara!
— Liam, cheamă-o pe Daisy până la mime!
— Max, dacă te iei de fiica noastră, îți jur că rămâi pe sec pentru tot restul vieții!
— Iubito?
— Nicio, iubito!
— Da, tăticule!
— Daisy, ce ți-a spus tati despre băieți ?
— ,,Băieții vor să se joace doar de-a mama și de a tata! "
— Max, te omor!
— Daisy, nu asta !
—,,Băieții nu se pot apropia de mine până nu o să am cincizeci de ani, altfel tata îi va castra! "
—Max, la noapte probezi covorul! Noroc că Mayra și Maya, sunt mici, că nici nu vreau să mă gândesc ce explicații le-ai da și lor.
— Tati, da ce înseamnă castra?
— Haide, tati, ce înseamnă acest cuvânt?
— Daisy, hai la tati pe picior. Hopa sus! Știi că tati te iubește enorm! Niciodată nu te-aș răni! Tati vrea să-ți protejeze inimioară, să nu suferi.
— Tati, tu ești primul bărbat care mi-a furat inima! Și Dylan... Tati, cum să-ți explic: el nu știe să se joace de a mama și de a tata.
Fuge din brațele ei, luându-și verișorul cu ea.
— Becca, când a crescut ?
— Nu știu, iubitule! Vine o zi, când copilul nostru va părăsi cuibul părintesc.
— Va rămâne tot fetița mea!
—Mai sunt mulți ani până atunci! Gata cu tristețe! Trebuie să sărbătorim noua generație a familiei Johson. Bunicul ar fi tare mândru de noi! Haideți să ciocnim.
— Pentru familia Johson!
— Pentru noua generație!
— Pentru bunicu'!
Familia înseamnă totul pentru un bărbat din această familie. În fiecare zi, privesc cerul și îi mulțumesc Domnului că mi-a oferit o a doua șansă.

Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum