Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 19-Partea a II-a

După doi ani
Renata

   După o zi obișnuită de muncă mă întorc acasă. Bagajele le-am pregătit cu o zi înainte pentru plecarea noastră. De când s-au născut gemenii odată pe lună plecăm în vacanță împreună cu restul familiei. Nu familia Hall, ci familia care m-a adoptat, văzându-mă ca pe o fiică. De părinții mei nu mai știu nimic. Din câte mi-a spus Raquel s-au mutat din oraș, după ,,rușinea" cauzate de noi două. Nu îi urăsc , dar nici nu îi pot ierta după tot răul făcut. Din cauza lor copiii mei nu își vor cunoaște niciodată tatăl. Am încercat să dăm de Chad, dar căutările noastre au fost inutile. Parcă l-a înghițit pământul.
Când am aflat că am gemeni, bucuria a fost dublă. Omul care mi-a arătat ce înseamnă iubirea adevărată mi-a dăruit cel mai de preț cadou, pe Nathan și Natalie. Ambii îi seamănă în totalitate și doar privindu-i parcă îl văd pe el. La doar un an si patru luni sunt atât de curioși să descopere lumea. Fiind înconjurați de atâția oameni, toți am încercat să ne ocupăm de ei. Copiii mei sunt ca un medicament pentru mama lui Chad. După plecarea fiului ei a suferit un preinfarct, dar încetul cu încetul a început să își revină. Când ai mai mult de muncă la restaurant locuiesc cu gemenii si bona lor în apartamenului meu. Weekendul mereu îl petrecem la bunici.
Îmi pregătesc cheia ca să deschid ușa, dar spre stupoarea mea observ că aceasta e deschisă. Deja începe să mă supere Liv cu neatenția de care dă dovadă.
— Ma-ma
Cu pași grăbiți aleargă înspre mine, zâmbetul lui molipsitor încălzindu-mi sufletul. E bucățică ruptă din el. Mă las în genunchi, ajungând la înălțimea lui. Îmi cuprinde fața cu mâinile lui micuțe, aplicându-mi câte un sărut pe fiecare obraz.
— Ți-a fost dor de mine?
Dă afirmativ din cap, găsindu-și refugiu în brațele mele.
Începe să râdă, lăsând la iveală gropița din obrazul drept, pe care a căpătat-o în urmă cu câteva săptămâni. Am văzut împreună filmul Spiderman și cum vrea să experimenteze orice, a vrut să se urce pe perete. Din neatenție a căzut, făcându-și un semn de toată frumusețea. La un an și patru  luni, fiul meu se crede mare.
— De ce râzi, banditule?
— Tata.
Mâna lui îmi arată înspre dormitorul meu și sper că Olivia nu a lăsat un străin să intre în apartament. Numai gândul că micuții mei se află în pericol îmi alarmează al doilea simț.
Îl iau pe Nathan în brațe și fug înspre dormitor. Râsul Nataliei se aude și măresc și mai repede pasul.
Îl văd.
— Ce cauți aici?
— Bună și ție!
Cât mi-a lipsit vocea lui. Ochii lui mă analizează din cap până în picioare. Îmi pot da seama și singură că numai am aceea siluetă de odinioară. Sarcina gemelară mi-a schimbat corpul, dar nu îmi pare rău.
— Unde este Olivia?
— Am lăsat-o să plece! Vroiam să stau și singur cu copiii mei. Și accentuează cuvântul copiii.
— De unde știi că sunt ai tăi?
Gemenii ne privesc, dar pentru vârsta pe care o au nu înțeleg discuția ce o am cu tatăl lor.
— Mă faci să râd...Sunt copia mea identică. Și după calculele mele i-am conceput când am fost în Londra.
Mă dau bătută. Omul a venit pregătit. Dar nu înțeleg de ce a venit acum, după atâția ani.
— De ce ai plecat?
   —Chiar nu știi de ce am ales să plec?
Luptasem îndeajuns, încă să pot observa în ochii tăi teama de a rămâne.
— De ce te-ai întors?
— Ca să vă recâștig. Nu te-am uitat niciodată! Anii aceștia au fost un adevărat coșmar pentru mine.
— Unde ai fost plecat?
— În Londra. Am ales acest oraș deoarece îmi amintea de tine. Când te-am văzut în rochie de mireasă am știut că acela e momentul când povestea noastră numai era a noastră.
— Ai fost la nuntă?
Mă privește cu ochii triști plini de lacrimi. Eu am fost cea care l-a rănit de fapt.
— Îmi pare rău, Chad! Am crezut că ai plecat după discuția noastră avută în casa surorii tale.
— Nu am putut ...Dacă aș fi știut că ești însărcinată nu aș fi plecat. Crezi că pentru mine este ușor că nu mi-am văzut copiii născându-se? Știi cum a fost să aflu de ei? Mi-am simțit din nou inima bătând.
— Tu le-ai spus că ești tatăl lor?
— Nu. Când am bătut la ușă mi-a deschis bona lor. Așa s-a prezentat tânăra aceea. Copiii erau la desene și când m-am apropiat de ei au sărit în brațele mele. Cred că a fost chemarea sângelui. Sunt perfecți, îngeraș!
— Și sunt ai noștri!
— Vreau să-mi povestești tot despre sarcină, naștere, tot.
— Am filmat fiecare moment importat cu gândul că te vei întoarce cândva.
    — Ma-ma ta-ta...

O privesc pe micuța Natalie ce stă în brațele tatălui ei acesta jucându-se cu părul ei cârlionțat. Nathan este mult mai atașat de mine și cu greu ne despărțim când trebuie să plec la muncă. Cred că acum e ceva în genul fiecare cu copilul lui.
    — Iubito, ce te amuză?
    — Mi-am amintit de ceva. Acum vrea și explicații. Nu le vede...Mă simt ca un drăcușor.
   — Aflu eu la noapte când adorm copiii.
Obrajii mei roșesc instant. Numai gândul de a fi din nou cu el îmi produce furnicături prin întreg corpul. Gândul că el a fost cu altcineva în acest timp îmi aduce o undă de tristețe pe chip.
    — Ce s-a întâmplat de te-ai întristat, iubito? Am zis ceva greșit?
   — Nu, Chad. Dacă nu l-aș avea pe Nathan în brațe aș fugi direct în baie. Lacrimile nu încetează să apară. Trădătoarele!
    — Iubito, ce e în căpșorul tău? Știi cât urăsc minciuna!
    — Îți zic, bine?! M-am gândit că tu în acest timp ai fost cu alte....Știi tu.
    — Nu am fost cu nimeni, femeie! Numai capul tău poate produce astfel de bazaconii.  Dacă eram cu altcineva acum aș mai fi aici?
   — Mereu o dau în bară....
   — Iubito, doar pe tine te iubesc!
   — Te iubesc, Chad al meu! Acum și pentru totdeauna. Dar tot vreau să știu cum ai aflat de noi.