Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 19- Partea I

Hannah
    Cuvintele soțului meu mi-au frânt inima. L-am distrus prin simplul fapt că nu am avut curajul să mă confrunt față în față cu el. Dacă nu aș fi plecat de acasă, nu s-ar fi întâmplat toate aceste lucruri.
Cred că Omiduță simte și el neliniște, astăzi fiind mult mai cuminte. Sper să-și facă milă de mine, să-mi aducă și mie măcar puțină apă. Nu știu dacă este zi sau noapte, camera aceasta fiind slab iluminată.
Nu știu cine sunt bărbații aceștia sau ce treabă au cu mine, dar sigur îi cunosc pe Patrick și pe Nick. Am reușit să aud o mică parte din discuția lor, dar în de-ajuns încât să aflu că vor să-i facă pe cei doi să plătească pentru ceva din trecut.
    Mâna mi se duce instinctiv în dreptul pântecului. Trebuie să-mi protejez copilul cu orice preț.
    Cineva încearcă să deschidă ușa, teama răspândindu-se în întreg corpul.
Hannah, nu le arăta că îți este frică!
    Unul dintre răpitori îmi aruncă în dreptul picioarelor o sticlă de apă, zâmbetul lui provocându-mi silă.
    — Dacă șefu' n-ar avea planuri cu tine, te-aș cumpara pentru o noapte!
Își linge buzele și pleacă din cameră, nu înainte ca degetele lui jegoase să-mi atingă fața.
Patrick, unde ești?

Patrick

În cinci minute ajungem la depozitul de la periferia orașului. Am decis ca cel mai bine e să implic și poliția. Știu că unii nu sunt corupți și vor să-l facă pe Peter Ivanov să plătească pentru tot răul făcut. Va fi o operațiune destul de complicată, neștiind ce ne așteaptă acolo. Gândul îmi zboară la Hannah și Omiduță. Vreau să-i găsesc cât mai repede și nimeni și nimic să nu ne mai despartă. Ambii merităm să fim fericiți. Femeia aceasta mi-a dat lumea peste cap, doar prin simplu fapt că este ea în prezența mea. Nu îmi ajunge o viață să o iubesc!
— Patrick, hai să parcăm aici! Dacă mergem mai departe, ne pot observa. Știu eu o scurtătură, acoperită de ramurile copacilor, pe unde nu trece picior de om.
— Atunci facem ca tine, Nick! Dacă tu cunoști mai bine locul, îți vom urma pașii. Nu îmi pasă de nimic în aceste minute, doar să-mi știu soția și copilul în siguranță.
— Sora mea este însărcinată ?
— Da. Vei fi unchi.
— Asta da veste! Nu ați stat degeaba în acest timp.

Spre norocul nostru, Peter nu și-a pus gorile să păzească depozitarul, fiind liniște totală. Sigur e cineva aici, ușile acestuia fiind deschide.
— Patrick, tu o iei prin spate, iar eu intru pe prima ușă. Max, tu suna din nou dispeceratul, să afli cât mai au până vor ajunge patrulele de poliție .
— Nick, dacă trebuie să alegi între viața mea și a soției ce îmi poartă în pântece copilul, pe ei să-i alegi și să-i salvezi.
— Patrick, totul va fi bine! Nu e prima data când folosesc un pistol. La tine se poate vedea cu ochiul liber, tremurul mâinii te dă de gol.
— Dacă e nevoie, îl voi folosi!
Ne facem semnul Sfintei Cruci și fiecare își urmează planul .

Mă plimb ca un bezmetic, încercând să găsesc o intrare. Văzusem parcă într-un film de acțiune, cum o ușă era infiltrată în perete. Mă apuc să fac exact ca personajul principal, folosindu-mă de simțul tactil.
Bingo!
Nici prin ruptul capului nu îmi dădea, că zidul acesta din marmură este de fapt o ușă. Mă lovesc cu spatele de ea, încercând să o deschid. În zadar mă lupt, singur este închisă pe dinăuntru. Futu-i!
Oare visez?
Ușa se deschide, ochii ce au fost cândva ai mei mă întâmpină. Sare în brațele mele, reținându-și lacrimile .
— Iubita mea!
— Patrick, tu ești ? Chiar tu?
— Da, iubito!
— M-ai salvat din nou!
— Aș face de o mie de ori, doar să te știu în siguranță! Ți-au făcut ceva?
— Până acum nu! Mi-am fost foarte frică! Iartă-mă că ți-am vorbit așa, dar am fost constrânsă de situație. Te iubesc! Te iubim, tati!
Mă aplec în dreptul pântecului ei, știind că acolo crește copilul nostru. Îl sărut, în timp ce lacrimile mele îmi inundă chipul. Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă fericire, aș putea să-i ofer un raspun. Fericirea mea sunt soția și copilul meu!
— Bună, Omiduță! Tati te iubește mult! Ești o minune ce a venit să-i unească și mai mult pe părinții tăi! De abia aștept să te cunosc!
— Patrick, hai să plecăm de aici, înainte ca cineva să descopere că am evadat!
— Iubito, stai în spatele meu.
Sirenele mașinilor de poliție se aud din depărtare. Sper ca totul să se termine cu bine și să dăm uitării acest eveniment.
    O împușcătură !
   Inima îmi bate din ce în ce mai tare, frica punând stăpânire peste mine.
    — Patrick, mi-e frică!
    — Iubito, dacă poți fugi, salvează-te! Gândește -te la copilul nostru. Spune-i că tatăl lui l-a iubit!
   — Te iubesc, Patrick! Pentru totdeauna inima mea va îți aparține.
     Încă o împușcătură. De data aceasta un polițist a căzut la datorie.
    — Patrick Johson, ne întâlnim din nou!
    — Peter, Peter!
    — Frumoasă soție ți-ai ales! Păcat că nu am știut mai de mult ce sora are Nick! Ar fi fost a mea, dar nici acum nu e târziu!
   — Doar peste cadavrul meu!
   — Dacă asta îți e dorința!
Timpul se oprește pentru mine. Aud doar voci. Parca le recunosc, aș vrea să le spun că mă voi duce într-o lume mai bună, dar nu pot articula niciun cuvânt.
   Nick cade mort lângă mine, protejându-și sora. Pentru el a fost fatală împușcătura.
    — Patrick, rezistă iubitule! Pentru copilul nostru! Nu-l lăsa fără tată! Iubitule vreau să îmbătrânim împreună, să ne vedem crescând chiar și nepoții. Cui ne lași? Luptă pentru familia noastră! Uite-te în ochii mei! Ambulanța va sosi în cel mai scurt timp.
   — Spu...nei...că...l-am... iubi...
   — Iubitule, liniștește -te! O să-i spui chiar tu peste câteva luni! Acum păstrează-ți puterile.
   — Nu...m-ai...pot .
  — Patrickkkkkk