Police of lost Angels

Invitați nepoftiți

||Capitolul 8||

~PERSPECTIVA CELESTIEI~

25 decembrie 2020

Altă zi, alt monstru, alt obstacol ce ne împiedică din a afla adevărul. Evelyn mi-a povestit ce a vazut aseară, nu m-aș fii așteptat să m-ai apăra un monstru în peisaj .
Sunt în bucătărie pregătindu-mi cafeaua, acesta fiind singurul lucru util luat în grabă din apartamentul verișoarei mele, a fost o noapte grea, alt coșmar... cum era de așteptat de altfel. Evelyn este în living, înșirând tot felul de notițe pe toată măsuța de sticlă. Am comandat niște mâncare mexicană, "Proastă idee având învedere că sunteți date în urmarire generala", intervine conștiința mea ,"Știu, dar te rog frumos să îmi spui cu ce am putea să ne gătim noi ceva, având în vedere că nu am mai fost de vro 3 ani aici?". Aud soneria, semn că curierul a ajus. Doamne ajută! Muream de foame. Ies din bucătărie văzând-o pe Evelyn cum vine din living numărând banii. Se aproprie de mine în timp ce eu deschid ușa. Dar când văd cine era defapt, primul impuls este de a închide înapoi ușa încuind-o.
- Fetelor, nu vă purtați ca niste copii si deschideți ușa. Strigă Nathaniel de pe partea cealaltă.
- Nu vă v-om face rău, suntem de partea voastră. Strigă si Derek.
- Ce sa facem? O intreb eu pe Evelyn.
- Lasa i la ușă. Spune fluturându-și mâna prin aer si plecând.
- Bine. Spun si plec de lângă ușă.
- Deschideți sau spar ușa. Spune Derek.
- N-ai decât, e lemn masiv, tot ce ai putea strica ar fii umarul tău. Spun începănd să râd cu Evelyn.
- Evelyn, Celest știu că Derek va acuzat si va simțit tradate dar eu nu v-am facut nimic, lasați-mă măcar pe mine sa va vorbesc fata in fata. Spune Nate.
- Are dreptate. Spune Evelyn.
Aprob din cap.
- Lasă-l înauntru, dar doar pe el. Punctez eu.
Ea doar râde deschizând ușa.
Nate intră si îl vad si pe Derek ce face același lucru în ciuda a tot ce am spus noi două.
- Așa, acum că pu-......
- Ce căutați aici? Îl întrerupe Evelyn pe Nathaniel.
- Am venit să lămurim lucrurile. Spune Derek.
- Nu avem nimic de lămurit! Ne-ai trădat! Spun, nervozitate fiind vizibilă în glasul meu.
- Știu si imi pare rau dar de asta sunt aici, sa imi repar greșelile. Spune el.
În toată casa s-a lăsat liniștea. Ne uităm adânc în ochii lor, puteam vedea că le pare rău, dar nu-i puteam ierta, nu așa ușor cel puțin. Evelyn se îndreaptă spre bucătărie lăsând ușile livingului deschise .
- Ce faci? O întreb eu.
- I-AU UN CUȚIT! Strigă ea din bucătărie.
Râd scurt.
- ADU DOUĂ! Strig și eu lăsându-mă ușor pe unul dintre scaunele din încapere încă râzând.
Îmi întorc privirea spre cei doi de pe canapea văzând cum si ei zâmbesc.
- Uite Celest... Începe Derek , dar îl intrerup.
- Celest! Scot un hohot de râs. De când ne tutim noi locotenent Stone? Continui văzând cum își lasă capul în pământ. Ultima oară erai așa formal. Unde ți-e formalitatea acum Stone?
- Uite, știu că am greșit, și crede-mă că îmi pare extrem de rău. Spune ridicându-si privirea și privindu-mă direct în ochii. Dacă aș putea aș întoarce timpul înapoi și nu i-aș crede, dar nu pot, îmi pare rău.
- Sărut-o și îi trece. Spune Evelyn intrând pe ușa.
- EVELYN! Țip la ea dându-i o palmă în picior.
- Ce? Zice ea serioasă. Amândouă știm că ți-ar plăcea. Continuă făcându-mi cu ochiul.
- Da, la fel de mult cum ți-ar placea si ție să fi sărutată de Nate. Spun zâmbindu-i fals.
- Da! Spune prelungind ultima literă. La fel de mult cum ți-a plăcut ție de Jake. Zice zâmbind victorios.
- ASTA SE NUMESTE RAZBOI! Strig apucând paharul cu apă de pe masuță fiind gata să îl arunc pe ea, dar fuge înainte de a apuca ca apa să cada pe ea, stropind-o doar puțin. Îi aud pe băieți cum începe sa râdă .
- Decât până când te-ai transformat tu în mini Speedy Gonzales? Intreb uitandu-mă cum stă în mijlocul holului .
- M-am născut cu talentul ăsta. Spune ea.
- Ma rog. Băieți. Zic aceștia ochindu-mă imediat. Deși aș vrea să vă dau afară în șuturi, nu pot face asta, am descoperit un nou mostru și nu aș vrea să vă am pe conștiință. Spun ridicându-mă de pe scaun luând o cârpă și începând să șterg stropi de apă.
- Un nou mostru? Spun Derek si Nate la unison.
- Da, l-am vazut aseară. Spune Evelyn.
- Ăsta e diferit, are ochii. Continui eu.
- Când credeam ca nimic nu poate fi mai prost. Spune Derek lăsându-și capul în palme.
- Mereu poate fi mai r-....Încep să spun dar sunt întreruptă de sonerie.
- Trebuie să fie tipul cu mâncarea. Spune Evelyn.
- Da, deschide-i ! Spun eu.
A avut dreptate, era curierul, a luat mâncarea platind-o si venind în living cu ea.
- Hai să mâncăm si dupa să dormim, vorbim mâine despre monștrii. Spune Evelyn.
__________________